Sunt socat, am fost toata ziua de 14 iulie si, probabil, voi mai fi inca cateva zile. Cel putin pana voi reusi sa inteleg macar o parte, infinitezimala si tot ar fi bine, din absurdul ce caracterizeaza sinuciderea Madalinei Manole. Nu m-a socat atat gestul ei, desi este ingrozitor prin el insusi. Ma cutremura si aproape ca imi zdruncina viziunea curenta asupra vietii scenariul, care pare desprins dintr-un film diabolic. De-a lungul multor ani, ea a incercat cu disperare sa aiba un copil, al ei, carne din carnea ei. Se pare ca devenise o obsesie a vietii ei, evident, o obsesie cu incarcatura cat se poate de pozitiva. A reusit, si-a nascut „ingerasul”. S-a recasatorit cu un om pe care spunea ca il iubeste. In general, existenta ei nu a fost zdruncinata de traume majore, vizibile ochiului public. Cu atat mai putin in ultima perioada. Si ajungem la filmul zilei de 13 iulie 2010. Si-a petrecut cea mai mare parte a zilei cu soacra si copilul de un an si o luna. La ora 18:30 si-a luat ramas bun de la „ingerasul ei” pentru a pleca la repetitie, cu formatia ei, in vederea lansarii, peste cateva zile, a ultimului ei album. Dupa ora 10 si jumatate a plecat impreuna cu sotul ei la cumparaturi, necesare pentru programata petrecere de a doua zi, in cinstea zilei ei de nastere (probabil ca ea stia ca mai avea cateva ore…), s-au dus acasa, la ora 12 sotul i-a urat toate cele de bine, s-au culcat, apoi peste doua ore ea se da jos din pat, coboara la parter, scrie, pare-se, sms-ul pe care si-l trimite siesi, bea otrava, si „adoarme”. Am simtit nevoia sa insir faptele, asa cum sunt ele relatate in presa, desi sunt convins ca toata lumea le stie, pentru a creiona mai bine ciudatenia diabolica a celor intamplate, in ultima instanta pentru a intelege (eu) ratiunea celor intamplate. Cum se impaca „Va pupic…” din sms-ul cu pricina cu ingerarea de pesticid? De asemenea, urmarea cu strictete a programului zilnic, despartirea (care ei ii era clar ca este definitiva) de baietel la 18:30 si apoi participarea la repetitii si tot ceea ce a mai urmat? Imi este greu sa gasesc o intamplare mai ingrozitoare decat aceasta in informatiile care m-au bombardat de cand am inceput sa percep lumea, fie in presa, in mass media, sau in literatura pe care am „consumat-o”, cu atat mai putin in propria experienta, in universul meu imediat. Poate ca fapte noi, perspective sedimentate la rece, informatii acum (poate) nestiute, imi vor modifica perceptia in perioada urmatoare. Sunt insa convins ca nu esential, mai ales daca se va confirma definitiv varianta sinuciderii. Deoarece, repet, ceva mai ingrozitor, mai rau, in special considerand scenariul, rar mi-a fost dat sa vad.
Tags: absurd, Madalina Manole, putere