Archive for the ‘Jurnal existential’ Category

Trianon, romanii si istoria lor

vineri, iunie 4th, 2021

Astazi este marcata semnarea tratatului de la Trianon, act juridic care recunostea o realitate de fapt, obtinuta prin sacrificiul multor eroi ai armatei romane, precum si prin abilitatea si inteligenta conducatorilor politici pe care Romania ***atunci*** ii avea. Nimeni insa nu spune ca acest tratat nu respecta un alt document cu putere de tratat pe care Romania l-a semnat cu Antanta inainte de a intra in razboi, prin care i s-a promis, explicit, ca granita ei vestica va fi pe Tisa, ca va primi Banatul intreg si, de asemenea, Maramuresul intreg. Numai in vest, granita trasata la Trianon a lasat in afara Romaniei aproximativ 1 200 000 de romani, care au fost deznationalizati prin politica agresiva de asimilare pe care Ungaria a aplicat-o in ultima suta de ani. Este bine sa stim ca cei mai periculosi dusmani, din perspectiva istorica, ai Romaniei, au fost rusii si germanicii. Au rupt pas cu pas, bucati din teritoriile locuite de romani, de exemplu: in 1740 Transnistria, locuita atunci majoritar de romani, a fost rupta din trupul Moldovei, in 1774 teritoriul din nordul Moldovei, asa zisa Bucovina, a fost furata de austrieci, in 1812, teritoriul dintre Prut si Nistru a fost in mod ordinar furat de rusi de la Moldova cu sprijinul lui Napoleon Bonaparte si prin complicitatea Turciei, desi nici una dintre aceste tari nu avea vreun drept asupra teritoriului Moldovei. De asemena, prin 1843 Banatul, Timocul si Voivodina au fost colonizate cu sarbi, de asemenea Hust si intregul Maramures de Nord a fost colonizat cu populatii straine. De altfel, aceasta este o politica generala, aplicata atat de germanici cat si de rusi, relativ la teritoriile furate de la romani. Nu s-au multumit cu furtul propriu zis, au colonizat acele teritorii cu populatii straine, i-au deportat si i-au ucis pe romani, distrugand astfel echilibrul etnic. De exemplu, numai de pe teritoriul dintre Prut si Nistru, dupa al doilea razboi mondial, au fost deportati sau ucisi putin peste un milion de romani, iar in Transnistria, crimele au fost strigatoare la cer, dupa 1944. Reamintesc ca Transnistria a fost parte a Romaniei, cu tot cu Odesa, in perioada 1941-1944, iar Romaniei i-a fost foarte usor sa o administreze pentru ca exista acolo un puternic element etnic romanesc. Se implinea atunci visul lui Toma Jalba, taranul roman transnistrean care le adresa celor de la Bucuresti, in 1918, o tragica intrebare,”Fratilor, pe noi cui ne lasati?”. Din pacate, i-au lasat prada hoardelor NKVD-iste ale lui Lenin, care au inceput exterminarea lor sistematica, incepand cu membrii Comandamentului Militar Roman de la Odesa, care se constituise in 1917 pentru a sprijini unirea teritoriului dintre Nistru si Bug cu Romania. Prin urmare, istoria este mult mai complexa decat simulacrul antiromanesc predat la scoala ne-ar putea face sa credem, iar romanii ar trebui sa o cunoasca, sa depuna eforturi continue in acest sens, pentru ca o natiune care nu isi cunoaste trecutul nu are viitor!

Interetnice…

sâmbătă, august 2nd, 2014

Astazi mergeam pe strada si fara sa vreau observ o scena. Intr-un grup de fetite, dintre care cel putin una era de etnie maghiara, una care era romanca ii spune celei de etnie maghiara: „Te rog sa imi vorbesti in romana”. La care fetita maghiara, instantaneu, sare pe ea si incearca sa o palmuiasca. Fetita romanca s-a retras cu pricepere, asa ca seria de palme a fetitei maghiare a cazut in gol. Apoi, romanca i-a apucat mainile, a impins-o foarte delicat inapoi, si i-a spus: „Eu chiar m-am intrebat ce aveti voi si nu inteleg, uite, eu nu am nimic cu voi, insa ti-am mai spus ca vreau sa imi vorbesti in limba romana”. Fetita maghiara a ramas blocata, apoi s-a intors cu chipul destul de intunecat (prea intunecat pentru o varsta la care ar fi trebuit sa fie mult mai luminos) si s-a retras din micul conflict pe care tot ea il incepuse. Din aceasta intamplare, eu desprind doua concluzii.

1. Un copil de clasa a doua sau a treia, psihosociologic vorbind, nu ar fi dobandit acest reflex de a raspunde cu violenta, daca in mediul lui (ei) familial nu ar fi fost promovata o anumita atitudine incorecta fata de Romania. Cu toate acestea, senzatia mea este ca majoritatea etnicilor maghiari isi vad de viata lor intr-o maniera decenta, insa cu siguranta exista si familii care cultiva o altfel de atitudine fata de tara in care traiesc. Nu este un capat de lume, insa aceste atitudini trebuie constientizate si tratate cu fermitate, atunci cand se manifesta, iar fetita de etnie romana este un exemplu minunat in acest sens.
2. Atitudinea si reactia fetitei romance sunt laudabile, multi romani ar trebui sa aiba in vedere un asemenea exemplu, practic, de patriotism curat, cerebral.

Junii Brasoveni

duminică, aprilie 27th, 2014

Pentru prima data, m-am invrednicit sa imi car dupa mine, la Sarbatoarea Defilarii Junilor, destul de venerabilul aparat de fotografiat. Astfel ca, am inregistrat o serie de unsprezece filmulete care surprind Brasovul in Duminica Tomii, atunci cand, in mod traditional, defileaza cetele Junilor Brasoveni. Urmarind aceste filmulete veti vedea portul fiecarei cete in parte, desfasurarea defilarii, aglomeratia orasului intr-o asemenea zi deosebita, precum si o foarte mica parte a centrului vechi al Brasovului. Primele filme surprind traseul „tur”, din Piata Unirii inspre Strada Muresenilor, iar ultimele filmulete surprind traseul de intoarcere, inspre Poarta Schei si mai departe catre Pietrele lui Solomon. Alternativ, filmuletele pot fi accesate aici.

Digi.Mobil

marți, aprilie 22nd, 2014

Primul meu furnizor de telefonie mobila a fost Connex. Erau vremuri frumoase si interesante, cu un minul national valorand 60 de centi(dolari si apoi euro, conversia s-a facut unu la unu). Vodafone a preluat apoi Connex, iar Orange deja preluase de cativa ani reteaua Dialog. Piata telefoniei mobile a ajuns sa fie tot mai dinamica, insa ofertele cu adevarat spectaculoase s-au lasat asteptate. Eu am ramas client Vodafone pana la inceputul anului 2012, cand am solicitat, conform obiceiului intalnit in Romania, o oferta de retentie. Ma interesa, in special, sa am cat mai mult internet pe mobil. Intrucat oferta primita mi-a jignit inclusiv inteligenta(era mai slaba decat oferta oficiala de pe site-ul oficial), am facut un pas pe care multa lume l-a calificat drept haiducesc la acea vreme, si anume am trecut cu tot cu numere in reteaua Digi.Mobil. Am primit, in ianuarie 2012, 5 GB de internet pe mobil si 30 de minute nationale. De asemenea, contrar parerilor multora, am beneficiat, pana in ziua de astazi de un serviciu foarte bun.

Incepand cu luna aprilie a anului curent, Digi.Mobil a dat drumul antenelor prin frecventa de 900 MHz, miscare care a imbunatatit si mai mult acoperirea in teritoriu. De asemenea, pana la sfarsitul anului vor instala inca 500 de noi antene. Mai mult, tot clientii Digi.Mobil au acces nerestrictionat la reteaua Vodafone. Da, ati citit bine, clientii Digi.Mobil beneficiaza de ambele retele de telefonie mobila! Ajunsi aici cu acest „expozeu”, se poate relata, pe scurt, situatia actuala. Incepand de astazi, Digi.Mobil ofera nelimitat in retelele nationale si internationale(in UE, inclusiv mobil, dar si catre alte destinatii), internet 5GB pe mobil, totul cu 5 euro TVA inclus. Prin urmare, ne aflam in urmatoarea situatie ironica si cat se poate de neplacuta pentru abonatii Vodafone. Si anume, pentru 10 euro, un abonat Vodafone primeste 50 MB de internet si 150 minute nationale. Mai norocosi pot fi cei care beneficiaza de unele oferte locale, insa acestia sunt o exceptie, sunt putini si, oricum, regula este cea pe care am mentionat-o deja. In acelasi timp, un abonat Digi.Mobil, care plateste un abonament de 5 euro lunar, beneficiaza, tot prin intermediul retelei Vodafone dar si prin intermediul retelei Digi.Mobil, la alegere, de nelimitat national si international si de net 5GB pe mobil. Se pare ca Digi(RDS) este din nou deschizator de drumuri, dupa ce de ani buni imprima tendintele in ceea ce priveste internetul de mare viteza. Este departe de mine intentia de a le face reclama, insa tendinta pe care Digi.Mobil o sugereaza incepand cu aceasta zi de 22 aprilie 2014 este entuziasmanta din perspectiva consumatorului obisnuit de telefonie mobila. De asemenea, sper ca aceste informatii le-ar putea fi de folos celor satui de tratamentul „corporatist” (pentru a nu-i spune altfel) pe care il ofera ceilalti trei mari operatori de telefonie mobila.

In incheiere, va indemn, pe cei care sunteti nevoiti, din diferite motive, sa continuati colaborarea cu Orange, Vodafone sau Cosmote, sa fiti cat se poate de exigenti. Contractele lor sunt pline de clauze abuzive, iar serviciile pe care le ofera lasa de dorit. Va pot spune, din proprie experienta (iar eu nu sunt jurist, doar m-am informat temeinic!), ca pot fi reziliate, inainte de termen si fara taxe de penalizare, multe dintre contractele cu perioada minima contractuala, daca sunt indeplinite o serie de conditii. Ii rog pe cei interesati sa ma intrebe. De asemenea, daca serviciile pe care le primiti nu sunt decente din punct de vedere tehnic, puteti oricum rezilia fara nicio penalizare inainte de termen, chiar daca ati primit telefon. In ceea ce ma priveste, nu am putut folosi ultimul abonament Vodafone de care am beneficiat in conditii satisfacatoare(semnal slab si instabil in multe zone din Brasov). Am reclamat situatia la ANCOM (autoritatea care supravegheaza piata telecomunicatiilor in Romania), iar ANCOM i-a obligat pe cei de la Vodafone sa ma lase sa plec cu ambele abonamente pe care le aveam active la ei, dupa numai trei luni, desi beneficiasem de telefoane si de oferte promotionale. In concluzie, fiti mereu exigenti, cunoasteti-va drepturile si, de asemenea, fiti la curent cu ultimele oferte si tendinte existente pe piata comunicatiilor mobile.

Fiabilitate

sâmbătă, octombrie 5th, 2013

Din motive neinteresante pentru restul lumii, astazi am avut de-a face cu un circular pentru taiat lemne. Este vorba, de fapt, despre un fel de vehicul pe care detinatorul l-a adaptat, astfel incat sa poata transporta si folosi circularul, care este fixat pe vehiculul respectiv. Atat circularul cat si vehiculul sunt puse in miscare de un motor. Despre acest motor este vorba. De ce? Intrucat de la inceput, de cand l-am vazut si dupa ce am observat cum functioneaza (zgomotul exploziilor care pun in miscare pistoanele, succesiunea timpilor de functionare, pornirea la manivela) m-am dus cu gandul la un motor de epoca. Foarte curios, dupa un timp, l-am intrebat pe proprietar care este anul fabricatiei motorului. Ei bine, motorul are mai mult de o suta de ani (ati citit bine, una suta ani) vechime. A fost fabricat la Bucuresti si a trecut prin multe. Cert este ca fara nicio defectiune majora, iar in prezent functioneaza fara nicio problema si este folosit din plin, fara menajamente. Cred ca acceptiunea moderna a conceptului de fiabilitate ar trebui regandita, mai ales daca ne gandim ca, in prezent, obiectele, de orice fel ar fi ele, inclusiv autovehiculele, sunt facute pentru a se strica usor, din motive destul de stravezii. Acum o suta si ceva de ani, obiectele erau facute pentru a dura. Cu toate acestea, faptul ca acel motor functioneaza ireprosabil dupa mai mult de o suta de ani, iar eu nu l-am vazut sa dea semne de oboseala cat timp l-am studiat, este cel putin interesant, pentru a nu spune impresionant.

Rosia Montana

marți, septembrie 3rd, 2013

Daca memoria nu imi joaca feste, eram eu mic cand aceasta asa zisa companie, RMGC, a inceput sa faca lobby pentru a fi lasata sa extraga aurul de la Rosia Montana. De atunci, practic fara intrerupere, inclusiv la ore de varf, au plasat clipuri publicitare lungi (avand in vedere cat este de scump minutul de publicitate) in care incearca sa ne convinga cat de binefacator ar fi pentru noi sa ne extraga aurul. Campania aceasta ultraagresiva a imbracat si imbraca diferite forme, inclusiv cele care tintesc sufletul, afectul. Este de notorietate localnica Sanda Lungu, care poza in nevoiasa, insa cand reporterii au prins-o cazandu-se la Marriott si coborand dintr-o masina relativ scumpa, au intrebat-o cum se face ca la televizor pozeaza drept saraca. Au urmat din partea ei niste injuraturi de nereprodus, din care reiesea ideea ca ea nu e proasta la fel ca reporterii, ea se descurca. La urma urmei, nu este ea (sau alte unelte marunte de felul ei) cea mai de condamnat in toate aceasta schema numita Rosia Montana. Eu observ insa ca o companie, si anume RMGC, a cheltuit sume enorme pentru lobby-ul accesibil publicului, plus alte sume, cu siguranta considerabile, pentru lobby-ul nevazut. Incearca sa ne convinga, fara argumente clare, cat de fericiti am fi daca ei ar extrage aurul de acolo, ar lasa apoi o zona „ecologizata” si ar pleca cu marea parte a profitului. Economic vorbind si lasand la o parte pasiunile firesti pe care subiectul le trezeste, o firma obisnuita, oricat de mult si-ar fi dorit sa exploateze zacamantul, nu si-ar fi permis sa sustina o campanie extraordinara (prin resursele implicate) de lobby timp de 16 ani de zile fara sa aiba, practic, niciun fel de succes in tot acest timp. Aceasta ma face, pe cale de consecinta logica, si cunoscand felul in care functioneaza psihologia umana, sa afirm ca interesele lor acolo exced, trec peste scopul oficial declarat, acela de a extrage un zacamant de aur. Nu am de unde sa stiu despre ce ar putea sa fie vorba, insa sunt aproape convins ca ceea ce este declarat oficial nu reprezinta intregul adevar. Iar partea nevazuta, nespusa, pot sa fiu la fel de sigur, este probabil chiar mai valoroasa decat zacamantul de aur in sine. Altfel, dintr-o perspectiva strict economica, demersul de 16 ani de zile al celor de la RMGC nu ar avea niciun sens. Si din acest motiv, si din multe altele, ar trebui sa fim foarte atenti atunci cand reflectam asupra subiectului Rosia Montana, cat inca mai este timp.

In final, un filmulet in care Maia Morgenstern joaca extraordinar.

Viermele

joi, iulie 11th, 2013

Antena 3 isi sarbatoreste aniversarea celor opt ani de existenta la Craiova. Am asistat la momentele initiale ale acestei festivitati. Oamenii din piata au fost rugati sa salute Brasovul. Cu jumatate de gura, cei din piata au salutat. Apoi, au fost rugati sa salute si Iasiul. Instantaneu, au huiduit. Doua observatii as dori sa transmit.

1. Daca aniversarea ar fi avut loc la Brasov, sunt convins ca astfel de manifestari nu ar fi avut loc. O spun cu mahnire, intrucat civilizatia ar trebui sa se manifeste cu o intensitate cel putin minimala pe intreg teritoriul Romaniei.
2. Cat timp acest vierme va continua sa roada natiunea romana din interiorul ei, este greu de crezut ca romanii vor reusi sa se desprinda din starea lor de moluste colective, modalitate de raportare la viata pe care, cel putin declarativ, multi romani o detesta. Asistam oare la o contradictie, la un paradox?…

Cum se readuce un router la viata (unbrick)

joi, iunie 6th, 2013

Probabil ca unii dintre voi sunteti familiari cu notiunea de „bricking”, cu alte cuvinte aducerea unui dispozitiv electronic (smartphone, router, tableta etc.) in starea de nefunctionare, in general in urma unei actualizari nereusite a sistemului de operare. Aceste situatii pot sa apara, de exemplu, atunci cand se actualizeaza sistemul de operare al unui smartphone si se termina bateria in timpul procesului, sau cand sistemul de operare (firmware) al routerului se actualizeaza si se ia curentul. Ma voi opri asupra situatiei in care un router nu reuseste sa isi termine actualizarea propriului sistem de operare. Intr-o asemenea eventualitate, caracteristice sunt LED-urile care in general sunt aprinse stabil portocaliu, iar LED-ul de „power” palpaie in permanenta. In functie de producator, LED-urile se pot manifesta diferit, insa intr-o asemenea situatie routerul pur si simplu intepeneste si nu mai este posibila folosirea lui. Explicatia este simpla, esecul procesului de actualizare determina esecul incarcarii sistemului de operare al routerului. Sunt sanse mari sa puteti readuce la viata routerul urmand urmatorii pasi.

1. Conectati-va prin cablu la router, prin intermediul unuia dintre porturile LAN ale acestuia (nu prin portul WAN sau Internet).
2. Din Command Prompt in Windows sau din consola in Linux lansati o comanda de tipul ping „adresa-ip-a-routerului”. In general, adresa IP a routerului este 192.168.1.1, insa poate varia. Informatia se gaseste in manualul aparatului.
3. Daca routerul raspunde, sunt sanse foarte mari sa il recuperati. De pe site-ul producatorului descarcati ultimul fisier de actualizare pentru modelul vostru de router.
4. In Windows, in Control Panel/Programe si servicii activati aplicatia TFTP, iar in Linux instalati-o folosind sudo apt-get install tftp sau yum install tftp, in functie de distributie. In Ubuntu, cel mai folosit, este valabila prima varianta.
5. Opriti apoi routerul de la buton sau scotandu-l din priza. Lasati-l cateva secunde, iar intre timp pregatiti in consola urmatoarea comanda tftp -i 192.168.1.1 PUT „nume-fisier-descarcat-la-pasul-3”. In mod normal, un router care in prealabil a raspuns la ping, ar trebui sa accepte transferul, cu o conditie foarte importanta: comanda de transfer trebuie lansata in primele cateva secunde dupa ce routerul a fost repus sub tensiune. Explicatia este urmatoarea: in momentul cand routerul este pornit, daca nu este total compromis, sesizeaza ca sistemul lui de operare nu este in regula, si asteapta incarcarea prin tftp a unui fisier valid. Mecanismul este comun pentru marea majoritate a routerelor. De aceea, pregatiti comanda in consola, apoi porniti routerul si lansati comanda. In conditii normale, tftp ar trebui sa raporteze dupa cateva secunde „transfer efectuat cu succes”.
6. Asteptati maximum cinci minute. Daca LED-urile nu revin la regimul normal de lucru, opriti routerul, si lasati-l astfel 30 secunde. Apoi, reporniti-l, si in mod normal routerul ar trebui sa isi efectueze initializarea cu noul sistem de operare pe care tocmai l-ati transferat prin tftp.
7. Daca ping-ul lansat la pasul trei nu obtine raspuns de la router, incercati sa personalizati comanda astfel: ping -t -w 2 192.168.1.1. Practic, router-ul afectat va avea mai mult timp la dispozitie pentru a raspunde. Chiar si in aceste conditii, este necesar sa obtineti macar cateva raspunsuri in 30 secunde. Daca routerul se incapataneaza sa nu raspunda, inseamna ca problema este ceva mai serioasa, iar singura solutie este reprezentata de folosirea unui cablu JTAG, care se va atasa direct pe placa de baza a routerului pentru a transfera astfel sistemul de operare in memorie. Este insa o solutie pentru cei cu adevarat priceputi.

In cele mai multe dintre cazuri, procedura descrisa anterior produce rezultatele asteptate. Cu toate acestea, la fel ca in cazul oricarei „afectiuni”, cea mai buna abordare este preventia. Cu alte cuvinte, intotdeauna transferati fisierul de actualizare de pe calculator catre router prin cablu, niciodata prin wireless. Prin aceasta din urma modalitate, aducerea routerului in starea de caramida nefolositoare este aproape garantata.

Aniversare

marți, mai 7th, 2013

Abia incepusem sa inteleg ce se intampla in jurul meu, eram mic de tot, si nu voi uita niciodata acea seara unica. Si de atunci sunt stelist fara putinta de intoarcere. 🙂 Astazi este aniversarea.

Un fel de magazin istoric

duminică, aprilie 21st, 2013

Am gasit doua „materiale istorice” care ar merita sa fie studiate. Primul este un filmulet pe care il recomand, desi are 53 minute. Al doilea, este un text. Nu i-am verificat sursa, l-am preluat asa cum l-am gasit, insa este suficient de interesant si acesta.

Partea a doua

Este departe de mine dorinta de a naste polemici. Sugerez sa fie extrasa si studiata esenta istorica a textului, fara nervi sau patimi inutile.

Un profesor de istorie sârb din Voivodina, aflat zilele trecute la Satu Mare, a transmis redacţiei o reacţie pe marginea articolului “Afront adus românilor pe bani europeni”, apărut în numărul din 4.12.2012 al Gazetei de Nord Vest. Reproducem integral textul transmis de profesorul sârb Miodrag Stanojevic:

> “Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.
Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:
– fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă:
– un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos
– un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)
– un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.
Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:
– ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie. Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”? Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.
De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.
Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie. Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.
Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:
– în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei
– în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.
– Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei. În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?
Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.
– Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.
– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).
– În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.
– În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.
– În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.
Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri. Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel). Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).
– În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.
În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.
Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”