Ce bine era, totusi, de traitorii epocilor trecute, indiferent daca faceau parte din spatiul temporal al antichitatii sau al evului mediu. Existenta lor era determinata de repere precise ce le asigurau o viata care, desi lipsita de „binefacerile” timpurilor contemporane postmoderne, era totusi bine asezata in tipare si prin aceasta cu atat mai apropiata de adevarata si originara conditie a omului. Omul modern traieste intr-o societate care il obliga sa fie din ce in ce mai eficient, aceasta evolutie generand prin ea insasi nevoia de a produce si mai mult, intr-un ritm din ce in ce mai alert. Evident, aceasta spirala vicioasa nu poate continua la nesfarsit, limitele biologice intrinseci fiintei umane fiind, poate, mai aproape decat ne imaginam acum, in ingamfarea noastra omnipotenta. Omul postmodern nu mai este in stare sa prinda radacini, se afla intr-o continua goana dupa himere pe care si le autoimpune drept iluzorii jaloane ale progresului, nerealizand de fapt ca se indeparteaza de acea stabilitate care ii poate oferi prilejul sa se ingrijeasca si de propriul sau spirit, de suflet. Indiscutabil, absolutul in forma pura este de negasit in lumea noastra, in dimensiunea in care traim. Cu toate acestea, este la fel de indiscutabil ca omul nu a fost „proiectat” pentru a se lupta cu acest relativism postmodern, pe care el insusi il cultiva.
Tags: conditia, himere, omul, postmodern, relativism, spirit, stabilitate, suflet, umana
Interesanta abordare.
Am putea dezbate tema, desi asta ar insemna sa discutam. Problema se poate rezolva doar daca vom putea gasi mijloacele optime de comunicare. Omenirea inca nu a atins nivelul la care sa poata comunica prin telepatie 😀
Concluzie: da-mi si mie un numar de telefon la care te pot gasi 24/7. Am incercat cu cele doua pe care le am – niciun rezultat.
Bine ai revenit in tara si in blogosfera! 🙂
Andrei Lefter
Am uitat sa precizez, ma poti gasi intotdeauna la http://lefterandrei.wordpress.com 😉
Multumesc pentru aprecieri. Abia astept si eu sa ne vedem pentru a discuta, nu telepatic si nici macar prin intermediul acestei unelte care se numeste calculator, ci asa cum obisnuiam pe vremuri prin zona strazii Neptun. Ce frumos era… 🙂 Cred ca eram mai aproape de adevarata conditie a omului. 🙂 O alta filiera de dezbatere, cine spune ca anii de comunism au fost doar negri, fara nimic frumos, demn de a fi amintit peste generatii, se inseala…si nu numai pentru noi, copiii, dar si pentru ai nostri, cu toate ca incepand de prin 1982 1983 traiul devenise, intr-adevar, complicat. Trebuie, insa, sa discutam, asa cum zici. 🙂
Am incercat sa te sun insa nu puteai fi contactat, ti-am trimis un sms cu detalii referitoare la numarul de telefon, pe numarul pe care il am in agenda. Cand iti deschizi telefonul, o sa-l citesti. 😉
Merci. Am primit!
Si eu am incercat sa te sun si m-am lovit de aceeasi problema 😀