Crin Antonescu a afirmat, in ziua in care Traian Basescu a fost suspendat, ca se va retrage din viata politica daca acesta se va intoarce la Cotroceni in urma referendumului din 29 iulie. Evident, el s-a gandit numai la eventualitatea in care romanii care vor merge la referendum ar vota, in majoritate, pentru Traian Basescu. Cu certitudine, Crin Antonescu nu s-a gandit la agatarea disperata de putere a lui Traian Basescu, prin cautarea tuturor „chichitelor” posibile, in special cu referire la introducerea in legea referendumului a prevederii care impune prezenta la vot a 50%+1 dintre cei inscrisi pe listele electorale, pentru ca referendumul sa fie valid. Aceasta prevedere nu se mai gaseste in nicio alta legislatie europeana, cu exceptia Lituaniei, iar Comisia de la Venetia recomanda explicit sa nu fie impus acest „prag de validare” la referendumuri, din motive cat se poate de corecte si de firesti, pe care nu le discut aici. Atentie, legea a fost modificata in acest sens de PDL in aprilie, iar USL-ul nu a facut altceva decat sa revina la forma pe care legea referendumului a avut-o pana acum cateva luni, forma declarata constitutionala la Curtea Constitutionala inca din 2007. Cu toate acestea, Crin Antonescu a promulgat azi dimineata legea referendumului in forma in care aceasta include si prevederea indeplinirii pragului de 50%+1, pentru ca referendumul sa fie validat, oferindu-i, practic, lui Traian Basescu, toate avantajele posibile in acest proces consultativ. De asemenea, a reafirmat ca nu intentioneaza sa discute si sa nuanteze promisiunea pe care a facut-o (cu toate ca initial nu se gandise decat la eventualitatea in care majoritatea celor care merg la vot l-ar sprijini pe Traian Basescu, negandindu-se la tertipurile folosite in tabara lui Traian). Cu alte cuvinte, a afirmat raspicat ca se va retrage inclusiv daca, in conditiile in care majoritatea zdrobitoare a celor prezenti la vot ar vota pentru demitere, sistemul legal din Romania nu ar valida referendumul, oricare ar fi motivul. Mi se pare ca acesta este cel mai puternic exemplu de caracter si de curaj politic pe care l-am vazut in Romania ultimilor multi ani. Este un motiv mai mult decat suficient pentru ca orice cetatean decent, indiferent de tabara din care face parte, sa participe la acest referendum si sa isi exprime opinia, asa cum ii dicteaza constiinta, tocmai pentru ca opinia conform careia „toti sunt la fel”, „pleaca ai nostri, vin ai nostri”, in mod clar, nu este general valabila.
Tags: 29 iulie 2012, Crin Antonescu, demitere, referendum
„in special cu referire la introducerea in legea referendumului a prevederii care impune prezenta la vot a 50%+1 dintre cei inscrisi pe listele electorale”
Ti-as sugera sa cauti un pic mai mult despre asta.Ultimul referendum pe tema suspendarii presedintelui s-a facut in aceleasi conditii. Ce spui tu de modificarea legii referendumului in 2007 este gresit.
Imi permit sa pun si o intrebare.Ce parere ai despre atitudinea europei in scandalul asta?
Îmi amintesc, cu drag, de declarația lui Ponta: „dacă se dovedește că am plagiat, îmi dau demisia”. Mai zic?
Niste exemple de tari nedemocratice:
„In principle, national referendums in the Netherlands are not possible by law. However, from 2002 until 2005, there was a Temporary Referendum Law in place, which allowed for non-binding referendums”
”
The Norwegian Constitution does not mention refendums at all, and as such, referendums are not a part of Norwegian political practice. However, six advisory referendums have been held in Norway, most notably, the referendums on Norwegian EU membership, and the referendum for dissolving the union with Sweden. It is worth noting that these referendums, and potential future referendums, although legitimate as part of Norwegian constitutional convention, will not have any legal binding
”
”
The Constitution of Denmark can be changed only after a referendum. To pass, the yes votes must not only outnumber the no votes, they must also number at least 40% of the electorate.
”
mai caut ?
http://en.wikipedia.org/wiki/Referendum
@Radu: Asa am si spus, referendumul din 2007 a fost organizat conform principiului „castiga cel care obtine 50%+1 dintre cei prezenti, fara limita de prezenta”. Acest model a fost bun atunci, cand Basescu a fost reconfirmat, a ramas in vigoare pana in aprilie 2012, cand a fost modificat de PDL astfel incat Basescu sa aiba sanse in eventualitatea unei suspendari, iar acum nu mai este bun, pentru ca Basescu se afla intr-o situatie foarte delicata. USL nu a facut decat sa restaureze legea la forma pe care o avea in 2007. Cat despre Europa si parerea acesteia, este vorba despre o anumita superficialitate, dar si despre o interesare clara. De exemplu, se pare, Angela Merkel si l-ar dori pe Basescu ramas la Cotroceni pentru ca face ce doreste din el la Consiliile Europene si, in general, la intalnirile la nivel inalt ale UE. Oricum, consider ca este de prost gust toata aceasta implicare a UE in treburile noastre interne, iar atitudinea PDL-ului, care a fugit imediat sa isi reclame propria tara este incalificabila. Oricum, decizia lui Crin Antonescu de a promulga legea nu cred ca a fost determinata preponderent de parerea UE.
@LaVie: In primul rand, mie nu imi este clar daca Ponta, intr-adevar, a plagiat. Am o teza de doctorat la activ si destule lucrari stiintifice, doua carti, si stiu ca in partea de „literature review” este mentionata munca altora, cu conditia ca aceasta sa fie referentiata adecvat, ceea ce am inteles ca este cazul la Ponta. Recunosc ca nu am avut timp sa studiez cu atentie cazul, adica sa compar pasajele existente in presa, insa o simpla asemanare, chiar si intr-o proportie destul de mare, nu conduce neaparat la ideea de plagiat. In al doilea rand, eu am vorbit despre Crin Antonescu, despre care cred, cu putere, ca este un politician total atipic, in sensul bun al cuvantului, pentru mocirla romaneasca. Si chiar daca a plagiat, aceasta nu inseamna ca nu poate fi un prim ministru decent, cu toate ca, sunt de acord, principial este rau daca a plagiat, cu adevarat.
@Tavi: Mai cauta, Tavi, cum sa nu, in UE. 🙂 Dintre cele trei exemple pe care le-ai oferit, doua nu prevad in sistemul lor legal conceptul de referendum (deci sunt nerelevante pentru situatia general valabila in UE), iar a treia, Danemarca, foloseste aceasta forma de consultare pentru a aproba modificarile Constitutiei, cu precadere. Nu inteleg ce relevanta sau putere demonstrativa au cele trei exemple ale tale in contextul particular al Romaniei. Si nu a fost vorba despre corelarea consistentei democratice a unei tari in functie de existenta/inexistenta referendumului, sau de caracteristicile lui particulare. Eu te-as ruga sa cauti in UE si sa ne spui cate tari prevad ca referendumul este validat in cazul in care se prezinta 50%+1 dintre alegatorii de pe liste. In rest, discutia poate fi agreabila, insa inutila. 🙂