O parte semnificativa a natiunii romane este reprezentata de indivizi labili psiho-afectiv. De fapt, aceasta este principala problema a Romaniei, deoarece le genereaza si le intretine pe toate celelalte. In 2004 l-am votat pe Basescu. Desi stanjenitoare, „ratacirea” mea de moment, incapacitatea mea episodica de a evalua corect un context politic si de a actiona in consecinta, este scuzabila, la fel ca in cazul multor altor romani. M-am lamurit insa rapid ca am gresit dandu-mi votul unui individ mediocru, chintesenta a tot ceea ce este mai rau, mai abject, in fiinta natiunii romane. Din pacate, o parte semnificativa a compatriotilor mei l-a reconfirmat in functie in 2007 si l-a reales in 2009. Sunt absolut convins ca Basescu a fost reales prin frauda, ca de fapt celalalt ar fi fost Presedintele in conditii de normalitate si transparenta a procesului electoral. Cu toate acestea, sunt la fel de convins ca „stimabilul” a fost ales, pe bune, de cateva milioane de cetateni. Pentru ca au considerat ca acesta lupta impotriva comunistilor (imbecilitate pe care nu o comentez acum), pentru ca lupta impotriva raului (o alta imbecilitate pe care nu o comentez acum), pentru ca au primit cate-o galetusa insotita de-un pachetel cu faina, zahar si ulei, precum si din multe alte motive care apartin aceleiasi arii semantice a miopiei intelectuale. Romanii au carente serioase in ceea ce priveste educatia politica si civica. De aceea, arareori actioneaza firesc si justificat atunci cand sunt pusi sa aleaga in situatii de genul alegerilor parlamentare / prezidentiale sau atunci cand observa cum intr-un mijloc de transport in comun, un concetatean este buzunarit. Un exemplu punctual insa sugestiv m-a „lovit” zilele trecute. Este vorba despre galeria Stelei si relatia acesteia cu Ilie Dumitrescu, antrenor primit cu mult entuziasm la venirea lui pe banca tehnica a „celei mai iubite echipe”. Armonia a persistat cat timp echipa a avut rezultate bune, insa in momentul cand a obtinut doar un egal atunci cand toata lumea se astepta sa castige, stadionul a inceput imediat sa ii ceara demisia. Este stiut faptul ca pe un stadion, in timpul unei intalniri sportive, fiecare spectator sufera o oarecare depersonalizare, deoarece involuntar se integreaza in profilul sinergetic de personalitate al galeriei, acesta fiind mai mult decat suma personalitatilor umane care il compun. De aceea, profilul psiho-afectiv al unui grup social poate fi studiat in conditii de suficienta acuratete intr-un asemenea context. Iar faptul ca „fanii” l-au parasit pe antrenorul pe care cu putin timp inainte il aclamau, la prima sincopa, denota imaturitate psihica si axiologica (valorica, a principiilor) care, indraznesc sa spun, este caracteristica fiintei romanesti contemporane. Romania are in acest moment conducatorii politici pe care ii merita. Interesant este faptul ca si acum, cand indivizii au fost afectati acolo unde ii doare mai mult, si anume la buzunar, reactia sociala este anemica, mult subdimensionata in comparatie cu ceea ce ar trebui sa fie intr-o societate asezata. Marturisesc ca aceasta ma sperie pentru ca, stiut este, somnul ratiunii naste monstri. Iar somnul ratiunii colective a natiunii romane a nascut, din pacate, destui monstri in ultimii douazeci de ani. Orice somn insa, cu exceptia celui de veci, se termina printr-o trezire. Sunt convins ca natiunea romana nu isi doarme somnul de veci, prin urmare sper ca trezirea va urma intr-un viitor suficient de apropiat.
Labilitate
septembrie 24th, 2010Brasov
septembrie 8th, 2010Am gasit un articol interesant in Buna Ziua Brasov, articol pe care il redau integral mai jos.
Braşovul, primul oraş din România fără semafoare
Primarul Braşovului vrea să desfiinţeze toate semafoarele din municipiu şi să eficientizeze consumul de energie prin folosirea panourilor solare pentru iluminatul în trafic.
Peste 150 de specialişti energiei regenerabile şi al dezvoltării durabile s-au întâlnit ieri la Braşov pentru a pune bazele primei reţele de comunităţi energo-autarhe.
Primarul Braşovului a susţinut în cadrul reuniunii că municipiul nostru are deja mai multe proiecte importante pentru eficientizarea consumului energetic.
Două puncte importante atinse de acestra au fost scoaterea tuturor semafoarelor din oraş, pentru fluidizarea circulaţiei şi reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Pentru realizarea acestui proiect, în Centrul Vechi va fi introdus transportul în comun ecologic, cu autobuze electrice şi pe biogaz.
Unul alt proiect în derulare se află în cartierul Astra. Deocamdată, deşi este la nivel experimental, s-au făcut economii de 30% la plata facturii de energie. Acest sistem fixează intensitatea luminii în funcţie de traficul orar.
La Braşov, trei clădiri vor fi incluse în programul de folosire a energiei din surse regenerabile: Sala Sporturilor, Căminul pentru Persoane Vârstnice şi Căminul pentru Persoane fără Adăpost.
Sistemul folosirii panourilor solare pentru iluminatul în trafic va fi extins la toate trecerile de pietoni din oraş, folosind metoda iluminării sensului giratoriu de la intrarea în oraş dinspre Hărman.
În acest moment se află în construcţie şi Institutului de Cercetări pentru Energii Regenerabile care va avea 11 laboratoare de cercetare.
Sursa aici.
Portabilitate
august 17th, 2010Este vorba despre portabilitatea numerelor de telefon, un drept al fiecărui utilizator al serviciilor de telefonie din România, de care destul de puțini se folosesc. De aceea, cred că ar putea fi util să îmi povestesc recenta experiență. Bunica era titulara a două linii de telefonie fixă, una Romtelecom și cealaltă RDS. Redundanța este uneori utilă, însă nu și în acest caz particular. De aceea, i-am propus să își porteze numărul de Romtelecom (cel pe care i-l știe lumea) către linia telefonica fixă RDS deja existentă, prin înlocuirea numărului RDS. Cererea a fost completată foarte repede, cu ajutorul unei consultante, într-unul dintre punctele de prezență RDS din Brașov, acum două săptămâni. Legislația română prevede că portarea efectivă nu poate avea loc mai devreme de ziua a șaptea lucrătoare de la depunerea cererii, pentru a-i oferi omului posibilitatea să se răzgândească, dacă este cazul. Pe cererea de portare, care este generată automat de sistemul informatic al furnizorului acceptor, este specificată și data estimativă a finalizării procesului. Cu toate acestea, de obicei sunt adăugate două trei zile la acest termen limită formal. În contra părerilor populare, suportul clienți RDS a fost de ajutor, oferindu-mi informațiile și ajutorul de care aveam nevoie. Prima dată, i-am sunat pentru a afla data precisă a finalizării procesului de portare, nefăcându-mi prea mari iluzii că voi obține o asemenea informație. Totuși, mi s-a spus că pe 17 august după ora 12, operațiunea va fi finalizată. Chiar așa a și fost, cu toate că modificarea nu a fost corect înregistrată la nivelul bazei de date centralizate a Autorității Naționale pentru Comunicații din primul moment. Şi această problemă a fost rezolvată printr-un alt apel la relații cu clienții RDS. Prin urmare, portabilitatea este perfect funcțională în România și este un drept de care orice utilizator ar trebui să se prevaleze atunci când oferta unui furnizor alternativ îi face cu ochiul.
Mi-e dor de tine
iulie 16th, 2010Cred ca multora le este (deja) si le va fi dor de ea. O justificare in acest sens o reprezinta si melodia de mai jos.
Puterea absurdului
iulie 15th, 2010Sunt socat, am fost toata ziua de 14 iulie si, probabil, voi mai fi inca cateva zile. Cel putin pana voi reusi sa inteleg macar o parte, infinitezimala si tot ar fi bine, din absurdul ce caracterizeaza sinuciderea Madalinei Manole. Nu m-a socat atat gestul ei, desi este ingrozitor prin el insusi. Ma cutremura si aproape ca imi zdruncina viziunea curenta asupra vietii scenariul, care pare desprins dintr-un film diabolic. De-a lungul multor ani, ea a incercat cu disperare sa aiba un copil, al ei, carne din carnea ei. Se pare ca devenise o obsesie a vietii ei, evident, o obsesie cu incarcatura cat se poate de pozitiva. A reusit, si-a nascut „ingerasul”. S-a recasatorit cu un om pe care spunea ca il iubeste. In general, existenta ei nu a fost zdruncinata de traume majore, vizibile ochiului public. Cu atat mai putin in ultima perioada. Si ajungem la filmul zilei de 13 iulie 2010. Si-a petrecut cea mai mare parte a zilei cu soacra si copilul de un an si o luna. La ora 18:30 si-a luat ramas bun de la „ingerasul ei” pentru a pleca la repetitie, cu formatia ei, in vederea lansarii, peste cateva zile, a ultimului ei album. Dupa ora 10 si jumatate a plecat impreuna cu sotul ei la cumparaturi, necesare pentru programata petrecere de a doua zi, in cinstea zilei ei de nastere (probabil ca ea stia ca mai avea cateva ore…), s-au dus acasa, la ora 12 sotul i-a urat toate cele de bine, s-au culcat, apoi peste doua ore ea se da jos din pat, coboara la parter, scrie, pare-se, sms-ul pe care si-l trimite siesi, bea otrava, si „adoarme”. Am simtit nevoia sa insir faptele, asa cum sunt ele relatate in presa, desi sunt convins ca toata lumea le stie, pentru a creiona mai bine ciudatenia diabolica a celor intamplate, in ultima instanta pentru a intelege (eu) ratiunea celor intamplate. Cum se impaca „Va pupic…” din sms-ul cu pricina cu ingerarea de pesticid? De asemenea, urmarea cu strictete a programului zilnic, despartirea (care ei ii era clar ca este definitiva) de baietel la 18:30 si apoi participarea la repetitii si tot ceea ce a mai urmat? Imi este greu sa gasesc o intamplare mai ingrozitoare decat aceasta in informatiile care m-au bombardat de cand am inceput sa percep lumea, fie in presa, in mass media, sau in literatura pe care am „consumat-o”, cu atat mai putin in propria experienta, in universul meu imediat. Poate ca fapte noi, perspective sedimentate la rece, informatii acum (poate) nestiute, imi vor modifica perceptia in perioada urmatoare. Sunt insa convins ca nu esential, mai ales daca se va confirma definitiv varianta sinuciderii. Deoarece, repet, ceva mai ingrozitor, mai rau, in special considerand scenariul, rar mi-a fost dat sa vad.
Madalina Manole
iulie 14th, 2010Este socant si aproape de necrezut, insa acesta se pare ca este crudul adevar, a murit Madalina Manole. Inca mai sper ca, de fapt, nu s-a sinucis, ca a fost un accident. Cert este ca o alta mare voce a muzicii usoare romanesti nu mai exista. Odihneasca-se in pace!
Romania – o alta perspectiva
iulie 9th, 2010Preiau un articol interesant, care se poate constitui intr-un pretext de meditatie pentru oricine simte macar un pic romaneste.
Mai mult ca oricînd, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: “Trăim în România, de asta este rău…”
Această frază este pe cît de falsă, pe atît de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus. Îi invit pe toţi cei care utilizează această ticăloasă frază să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta…
Ce este România? România este suprafaţa de pămînt pe care ne-am născut. România înseamnă Carpaţii, cîmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. România înseamnă Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Avram Iancu. România înseamnă grîu, vii, pomi, respiraţia codrilor, ploile, verdeaţa. România înseamnă Ortodoxie. România este una din porţile spre raiul ceresc – o gură de rai. România înseamnă libertate. România este Acasă.
Toate acestea vă sînt respingătoare, cinstiţii mei români contemporani? Dacă pe acestea nu le suferiţi şi vă bateţi joc de ele, atunci nu sînteţi decît nişte mutanţi, nişte accidente genetice nefericite ale acestui neam.
Dar nu, celor mai mulţi dintre domniile voastre nu vă miros toate acestea, ci altceva vă deranjează la această ţară. Vă deranjează prostia şi mizeria. Şi cu adevărat, acestea se întîlnesc peste tot, mai ales în ultima vreme. Cine este de vină pentru acestea? Pămîntul pe care trăim, Dunărea, Carpaţii, războiul din ’77? Bineînţeles că nu. Există mutanţi care dau vina şi pe acestea, numindu-le în mod inepto-ştiinţific „condiţii istorico-geopolitice nefavorabile”. Dar nu, nu aceastea sînt de vină, ci oamenii. Noi. Noi toţi. Noi toţi cu păcatele noastre. Noi, eu, tu, el, ea, toţi care alcătuim această ţară, cu toţii sîntem vinovaţi sau măcar responsabili.
Creştinul, omul lui Dumnezeu, ştie să-şi asume această vină/responsabilitate, chiar şi atunci cînd nu îi aparţine lui direct (purtaţi-vă sarcinile unii altora – Gal. 6, 2). De altfel, nu am auzit pe niciun creştin real rostind cuvinte grele la adresa României, pentru că mintea lor nu este purtată de duhul prostiei.
Oamenii care lovesc în România fac parte din două categorii: cei de alt neam şi cei de un neam cu noi, dar care mănîncă din ţară precum cancerul. Românilor care distrug acest neam prin prezenţa lor, tocmai lor nu le convine această ţară. Şi ca orice cancer, vor acum să plece aiurea, adică să facă metastaze (cărei ţări i-o trebui asemenea oameni?, mă întreb eu…).
Acestor excrescenţe pe trupul ţării care nu se simt bine în România, le dau cîteva exemple spre luare aminte.
1. Recent am primit o somaţie de deconectare de la energia electrică pentru că pe ianuarie am plătit la lumină mai puţin cu 3 roni (cu toate că pe lunile ulterioare am depus destui bani în plus).
Doar trăim în România…
Dar iată ce citesc într-un articol de pe Fox NY: IRS-ul, ceea ce ar fi Fiscul la americani, numai că mult mai teribil, şi-a desfăşurat forţele ameninţător pe proprietatea unui om pentru că era dator la stat cu 4 cenţi!
Sursa: aici.
Şi nu era prima dată…
2. În spitalele româneşti, domneşte mizeria şi lipsa de grijă faţă de pacienţi.
Doar trăim în România…
Iată ce citesc, însă, despre condiţiile din spitalele britanice: 1200 de oameni au murit într-un spital din cauza mizeriei, foamei, neglijării, abuzului personalului medical, malpraxisului ş.a.m.d.
Sursa: aici.
Nu mai vorbim de faptul că pentru un transplant de ficat se încasează în Occident sume de zeci şi sute de mii de euro. Dacă nu pălăteşti, te lasă să mori. Mă întreb de ce este nevoie de asemenea sume pentru un transplant, dar fiind că pacientul pune la dispoziţie ficatul transplantat (de la rude)… Pentru patul de spital? Pentru perfuzii? Pentru vitamine? Sau pentru chirurgul care fără 20.000 de euro nu pune mîna pe pacient?…
3. Românii fură atît de mult, încît au distrus ţara.
Da, fură în stil haiducesc: iau de la români şi dau străinilor. Hoţii cei mari, care nu se văd, sînt de fapt străinii pe care noi îi adulăm.
4. Un mexican trăitor în România este oripilat de faptul că românii sînt înapoiaţi, căci cică au obiceiuri medievale la nuntă. Ce obiceiuri?, am întrebat eu, crezînd iniţial că se referă poate la torturarea miresei… (mai ştii?…) Răspunsul civilizatului mexican: Sîntem înapoiaţi pentru că la nunţile româneşti se servesc sarmale. L-am întrebat atunci ce anume se serveşte la nunţile din Mexic. Răspunsul lui a fost: sandvişuri.
Răspunsul meu: Iubitul meu mexican, sandvişul la nuntă este mîncarea calicului – multă pîine şi ce se mai nimereşte între cele două felii…
5. Laudă mare la adresa oraşelor moderne, alcătuite după planuri urbanistice generoase, cu străzi largi şi aerisite, nu ca oraşele noastre, cu străzi înghesuite.
Răspunsul meu: Oraşele româneşti nu au străzi largi tocmai pentru că sînt vechi, făcute pe vremea cînd nu era nevoie de nu ştiu cîte benzi de circulaţie. Şi nici nu sînt aliniate în stil comunist ca străzile americane din aceleaşi motive. Avem ceva vechime pe aceste locuri. Dar după părerea celulelor canceroase ale acestei naţii, acesta este semn de inferioritate.
Exemplele sînt nenumărate. Mă opresc însă aici.
Mai ofer totuşi o comparaţie grăitoare despre diferenţa dintre România şi alte ţări. În România este acum ruşine să fii creştin. Pe cînd în ţările civilizate, este ilegal.
Sursa: aici.
Asta vor celulele canceroase ale acestui neam: să fie şi în România ilegal să fii creştin, să fii român, să fii om. Cu toţii trebuie să devenim paraziţii, cancerul acestei ţări. Numai aşa ticăloşii acestei naţii se vor simţi bine, cu inima şi conştiinţa împăcate. Numai aşa se vor simţi ei înşişi în România. Acum se simt constrînşi.
Este o ruşine să fii român??? Eu zic dimpotrivă: Ruşine să le fie celor cărora le este ruşine că sînt români!
Am străbătut lumea în lung şi lat şi poate o voi mai străbate. Toată lumea aceasta este frumoasă – o minune fără seamăn. Însă pentru mine, cea mai mare dintre minuni este România, după cum pentru un copil, cea mai bună şi mai frumoasă dintre mame este tot mama lui, în ciuda tuturor argumentelor ştiinţifice care susţin contrariul.
Comparaţia între România şi alte locuri este ca cea dintre codrii României şi codrii altor neamuri. Cîteva zile în munţii Neamţului te refac sufleteşte şi trupeşte, căci munţii aceştia sînt sfinţiţi de atîţia pustici şi de atîtea mănăstiri. În Suedia, deşi în aparenţă la fel de frumoşi, codrii sînt fioroşi, îţi este frică să intri în ei, simţi acolo prezenţa duhurilor rele, după cum povesteşte un român care a trăit acolo mulţi ani. În Germania, pădurile sînt atît de îngrijite, curate şi aliniate, încît ai senzaţia că nu au fost creaţi de Dumnezeu, ci de un psihopat.
Revenind… acum, România este bolnavă de cancer. Îmi doresc ca toate celulele ei sănătoase să se trezească, să înţeleagă că starea în care ne aflăm este departe de a reprezenta normalitatea şi să lupte cu răul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate formele de cancer sînt vindecabile.
Sursa: aici.
Un alt samaritean
iunie 22nd, 2010La nici trei zile de la precedentul articol, acelasi cotidian central, Adevarul, pentru mai multa exactitate, publica un alt articol despre un gest, firesc in alte contexte socio-economice, insa demn de remarcat in conditiile de viata contemporane. Spre multumirea mea, „eroul” este tot un brasovean.
Un şomer braşovean a fost capabil de un gest de omenie, mai rar întâlnit în zilele noastre.
Bărbatul a găsit pe stradă un portofel cu 140 de lei şi cu o reţetă. Dorin Moise nu şi-a băgat banii în buzunar, ci a mers la cea mai apropiată secţie de poliţie şi a predat portofelul intact.
„Dacă m-aş fi bucurat la 140 de lei de la o bătrână e ca şi cum aş fi luat de la gura mamei mele. Este doar un gest firesc, omenesc, pe care l-ar face orice om cu suflet. Un portofel ieftin, cu o sumă mică de bani şi cu o reţetă compensată, nu putea să aparţină cuiva care îşi permite foarte multe. Aşa că acei bani puteau fi întreţinerea sau mâncarea unui om, pe o lună”, a declarat Dorin Moise, braşoveanul care a dus portofelul la poliţie.
Pensionarul care îşi pierduse portofelul spune că nu se aştepta să mai recupereze nimic. „An fost surprins de un astfel de gest. Nu mă aşteptam să recuperez portofelul, la nici o oră după ce il pierdusem. Mă gândeam că cineva ar fi luat banii şi ar fi aruncat portofelul, dar nu a fost aşa. Mai există şi oameni de omenie”, a declarat Petre Bocovanu.
Cinste unor astfel de oameni!
Ultimul samaritean?
iunie 19th, 2010Este, de fapt, o parafrazare a titlului unui articol aparut in editia de Brasov a unui ziar central. Astfel de intamplari au ajuns, intr-adevar, rarisime, merita sa fie popularizate, atat ele cat si „eroii” respectivi.
Un student de la Facultatea de Mecanică s-a trezit cu bani eliberaţi de bancomat, înainte de a introduce cardul.Chiar dacă în urmă cu două luni a rămas fără portofel şi fără bani, tânărul nu a păstrat cei 650 de lei, ci a mers cu ei la Poliţie.
Evenimentul mai puţin obişnuit a avut loc la un bancomat din centrul oraşului. Alexandru Frîncu, de 22 de ani, sudent la Facultatea de Inginerie Mecanică din Braşov, a vrut să îşi scoată de pe card banii pe care îi avea. Când i-a venit rândul la bancomat, tânărul a avut surpriza să constate că aparatul îi oferă „un bonus”. Bancomatul a eliberat 650 de lei, dintr-un alt cont, direct în mâinile tânărului.
Studentul şi-a dat seama că banii aparţin femeii care accesase bancomatul cu câteva minute înaintea sa. „În faţa mea fusese o doamnă blondă şi m-am gândit că banii îi aparţin. M-am uitat pe chitanţa eliberată odată cu banii şi am văzut că în cont îi rămăseseră doar 10 lei. Deci ţineam în mâna toţi banii femeii”, a spus Alexandru Frîncu.
Tânărul nu a stat pe gânduri şi a mers direct la poliţie. Angajaţii secţiei de poliţie au fost şocaţi de gestul studentului. „Cei de la poliţie au rămas blocaţi şi au zis că nu se întâlnesc cu astfel de gesturi în fiecare zi”, a spus tânărul. Poliţiştii au contactat imediat instituţia bancară şi au reuşit s-o identifice pe femeia care şi-a uitat banii în bancomat. Întreaga sumă a fost restituită braşovencei.
„Am folosit listingul băncii pentru a o identifica pe posesoarea contului din care au fost eliberaţi banii. Sunt foarte rare aceste cazuri, mai ales când este vorba de bani lichizi”, a declarat comisarul şef Ion Necşulescu, de la IPJ Braşov.
„Doamna în cauză a ţinut să-mi mulţumească personal, pentru că i-am returnat banii. Mi-a spus că avusese o zi agitată şi că a avut probleme la bancomat cu eliberarea banilor. A fost foarte bucuroasă pentru că şi i-a recuperat”, a adăugat Alexandru Frîncu.
Tânărul spune că în urmă cu două luni şi-a pierdut portofelul cu bani şi acte şi că a sperat că cineva îl va returna. Acest lucru nu s-a întâmplat însă. „Aveam în portofel banii trimişi de părinţii mei pentru a merge acasă. Nu a fost o situaţie plăcută. Ar fi fost bine dacă cineva mi-ar fi dat banii înapoi”, a spus Alexandru Frîncu. Studentul braşovean nu se află la primul gest de omenie. „S-a întâmplat ca o doamnă pe care am luat-o cu maşina spre Sinaia să-şi lase telefonul mobil la mine în maşină. Am făcut în aşa fel încât sa i-l returnez”, a mai povestit tânărul.
Din ciclul Rosia Montana
iunie 5th, 2010Am primit un email ce contine o serie de adevaruri care, luate in parte, ar fi suficiente pentru a opri definitiv chiar si discutiile de principiu despre o eventuala exploatare la Rosia Montana, daramite privite impreuna. Pseudoguvernantii nostri sunt, din pacate, orbiti de inconstienta si egoismul lor. Desi nu este foarte bine structurat, redau mai jos mesajul in integralitatea lui, din motivele deja expuse.
” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania, atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu,
construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana),
in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
…Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.
..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor. Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.
De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana, iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri. Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.
Toti ne incurajeaza sa rezistam!
Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt.
Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.
„Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi.
E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand „observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.
Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.
Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea,
compania nu va putea sa treaca peste el.
Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.
Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei,
pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei.
Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat.
Probabil, asta urmareste compania.
Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor.
Iata, membri ai organizatiei mondiale „Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie:
„Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor,
ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele.
Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici,
ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana.
Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea.
O lovitura dura pentru companie.
Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra.
Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra.
Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim.
Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului.
Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam.
Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana
Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de exploatare si de distrugere totata sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic, tu nu te ridici, ala nu se ridica,
nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm
Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic
In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine
Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative, ale exploatarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana.
Prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare
asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu, plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer
Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic. S-a vorbit despre faptul ca asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman, si despre faptul ca in Muntii Apuseni, pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din Europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram, metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general. Sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa o distruga, e plina de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze. Statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare ,adica 15 % iar exploatatorii iau restul de 85 % si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile
Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani,
milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi, pasivitatea o sa ne coste scump. Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra., nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.
Ce e de facut? Cum putem incepe sa ajutam?
Cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta, sa afle adevarul. Oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!
Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti. Iti spun sincer, cred cu adevarat in reusita acestei actiuni. Astept mai intai o parere de la tine despre toata treaba asta si un sfat.
Ganduri bune !
