Astazi este marcata semnarea tratatului de la Trianon, act juridic care recunostea o realitate de fapt, obtinuta prin sacrificiul multor eroi ai armatei romane, precum si prin abilitatea si inteligenta conducatorilor politici pe care Romania ***atunci*** ii avea. Nimeni insa nu spune ca acest tratat nu respecta un alt document cu putere de tratat pe care Romania l-a semnat cu Antanta inainte de a intra in razboi, prin care i s-a promis, explicit, ca granita ei vestica va fi pe Tisa, ca va primi Banatul intreg si, de asemenea, Maramuresul intreg. Numai in vest, granita trasata la Trianon a lasat in afara Romaniei aproximativ 1 200 000 de romani, care au fost deznationalizati prin politica agresiva de asimilare pe care Ungaria a aplicat-o in ultima suta de ani. Este bine sa stim ca cei mai periculosi dusmani, din perspectiva istorica, ai Romaniei, au fost rusii si germanicii. Au rupt pas cu pas, bucati din teritoriile locuite de romani, de exemplu: in 1740 Transnistria, locuita atunci majoritar de romani, a fost rupta din trupul Moldovei, in 1774 teritoriul din nordul Moldovei, asa zisa Bucovina, a fost furata de austrieci, in 1812, teritoriul dintre Prut si Nistru a fost in mod ordinar furat de rusi de la Moldova cu sprijinul lui Napoleon Bonaparte si prin complicitatea Turciei, desi nici una dintre aceste tari nu avea vreun drept asupra teritoriului Moldovei. De asemena, prin 1843 Banatul, Timocul si Voivodina au fost colonizate cu sarbi, de asemenea Hust si intregul Maramures de Nord a fost colonizat cu populatii straine. De altfel, aceasta este o politica generala, aplicata atat de germanici cat si de rusi, relativ la teritoriile furate de la romani. Nu s-au multumit cu furtul propriu zis, au colonizat acele teritorii cu populatii straine, i-au deportat si i-au ucis pe romani, distrugand astfel echilibrul etnic. De exemplu, numai de pe teritoriul dintre Prut si Nistru, dupa al doilea razboi mondial, au fost deportati sau ucisi putin peste un milion de romani, iar in Transnistria, crimele au fost strigatoare la cer, dupa 1944. Reamintesc ca Transnistria a fost parte a Romaniei, cu tot cu Odesa, in perioada 1941-1944, iar Romaniei i-a fost foarte usor sa o administreze pentru ca exista acolo un puternic element etnic romanesc. Se implinea atunci visul lui Toma Jalba, taranul roman transnistrean care le adresa celor de la Bucuresti, in 1918, o tragica intrebare,”Fratilor, pe noi cui ne lasati?”. Din pacate, i-au lasat prada hoardelor NKVD-iste ale lui Lenin, care au inceput exterminarea lor sistematica, incepand cu membrii Comandamentului Militar Roman de la Odesa, care se constituise in 1917 pentru a sprijini unirea teritoriului dintre Nistru si Bug cu Romania. Prin urmare, istoria este mult mai complexa decat simulacrul antiromanesc predat la scoala ne-ar putea face sa credem, iar romanii ar trebui sa o cunoasca, sa depuna eforturi continue in acest sens, pentru ca o natiune care nu isi cunoaste trecutul nu are viitor!
Posts Tagged ‘Romania’
Trianon, romanii si istoria lor
vineri, iunie 4th, 2021Interetnice…
sâmbătă, august 2nd, 2014Astazi mergeam pe strada si fara sa vreau observ o scena. Intr-un grup de fetite, dintre care cel putin una era de etnie maghiara, una care era romanca ii spune celei de etnie maghiara: „Te rog sa imi vorbesti in romana”. La care fetita maghiara, instantaneu, sare pe ea si incearca sa o palmuiasca. Fetita romanca s-a retras cu pricepere, asa ca seria de palme a fetitei maghiare a cazut in gol. Apoi, romanca i-a apucat mainile, a impins-o foarte delicat inapoi, si i-a spus: „Eu chiar m-am intrebat ce aveti voi si nu inteleg, uite, eu nu am nimic cu voi, insa ti-am mai spus ca vreau sa imi vorbesti in limba romana”. Fetita maghiara a ramas blocata, apoi s-a intors cu chipul destul de intunecat (prea intunecat pentru o varsta la care ar fi trebuit sa fie mult mai luminos) si s-a retras din micul conflict pe care tot ea il incepuse. Din aceasta intamplare, eu desprind doua concluzii.
1. Un copil de clasa a doua sau a treia, psihosociologic vorbind, nu ar fi dobandit acest reflex de a raspunde cu violenta, daca in mediul lui (ei) familial nu ar fi fost promovata o anumita atitudine incorecta fata de Romania. Cu toate acestea, senzatia mea este ca majoritatea etnicilor maghiari isi vad de viata lor intr-o maniera decenta, insa cu siguranta exista si familii care cultiva o altfel de atitudine fata de tara in care traiesc. Nu este un capat de lume, insa aceste atitudini trebuie constientizate si tratate cu fermitate, atunci cand se manifesta, iar fetita de etnie romana este un exemplu minunat in acest sens.
2. Atitudinea si reactia fetitei romance sunt laudabile, multi romani ar trebui sa aiba in vedere un asemenea exemplu, practic, de patriotism curat, cerebral.
Junii Brasoveni
duminică, aprilie 27th, 2014Pentru prima data, m-am invrednicit sa imi car dupa mine, la Sarbatoarea Defilarii Junilor, destul de venerabilul aparat de fotografiat. Astfel ca, am inregistrat o serie de unsprezece filmulete care surprind Brasovul in Duminica Tomii, atunci cand, in mod traditional, defileaza cetele Junilor Brasoveni. Urmarind aceste filmulete veti vedea portul fiecarei cete in parte, desfasurarea defilarii, aglomeratia orasului intr-o asemenea zi deosebita, precum si o foarte mica parte a centrului vechi al Brasovului. Primele filme surprind traseul „tur”, din Piata Unirii inspre Strada Muresenilor, iar ultimele filmulete surprind traseul de intoarcere, inspre Poarta Schei si mai departe catre Pietrele lui Solomon. Alternativ, filmuletele pot fi accesate aici.
Rosia Montana
marți, septembrie 3rd, 2013Daca memoria nu imi joaca feste, eram eu mic cand aceasta asa zisa companie, RMGC, a inceput sa faca lobby pentru a fi lasata sa extraga aurul de la Rosia Montana. De atunci, practic fara intrerupere, inclusiv la ore de varf, au plasat clipuri publicitare lungi (avand in vedere cat este de scump minutul de publicitate) in care incearca sa ne convinga cat de binefacator ar fi pentru noi sa ne extraga aurul. Campania aceasta ultraagresiva a imbracat si imbraca diferite forme, inclusiv cele care tintesc sufletul, afectul. Este de notorietate localnica Sanda Lungu, care poza in nevoiasa, insa cand reporterii au prins-o cazandu-se la Marriott si coborand dintr-o masina relativ scumpa, au intrebat-o cum se face ca la televizor pozeaza drept saraca. Au urmat din partea ei niste injuraturi de nereprodus, din care reiesea ideea ca ea nu e proasta la fel ca reporterii, ea se descurca. La urma urmei, nu este ea (sau alte unelte marunte de felul ei) cea mai de condamnat in toate aceasta schema numita Rosia Montana. Eu observ insa ca o companie, si anume RMGC, a cheltuit sume enorme pentru lobby-ul accesibil publicului, plus alte sume, cu siguranta considerabile, pentru lobby-ul nevazut. Incearca sa ne convinga, fara argumente clare, cat de fericiti am fi daca ei ar extrage aurul de acolo, ar lasa apoi o zona „ecologizata” si ar pleca cu marea parte a profitului. Economic vorbind si lasand la o parte pasiunile firesti pe care subiectul le trezeste, o firma obisnuita, oricat de mult si-ar fi dorit sa exploateze zacamantul, nu si-ar fi permis sa sustina o campanie extraordinara (prin resursele implicate) de lobby timp de 16 ani de zile fara sa aiba, practic, niciun fel de succes in tot acest timp. Aceasta ma face, pe cale de consecinta logica, si cunoscand felul in care functioneaza psihologia umana, sa afirm ca interesele lor acolo exced, trec peste scopul oficial declarat, acela de a extrage un zacamant de aur. Nu am de unde sa stiu despre ce ar putea sa fie vorba, insa sunt aproape convins ca ceea ce este declarat oficial nu reprezinta intregul adevar. Iar partea nevazuta, nespusa, pot sa fiu la fel de sigur, este probabil chiar mai valoroasa decat zacamantul de aur in sine. Altfel, dintr-o perspectiva strict economica, demersul de 16 ani de zile al celor de la RMGC nu ar avea niciun sens. Si din acest motiv, si din multe altele, ar trebui sa fim foarte atenti atunci cand reflectam asupra subiectului Rosia Montana, cat inca mai este timp.
In final, un filmulet in care Maia Morgenstern joaca extraordinar.
Viermele
joi, iulie 11th, 2013Antena 3 isi sarbatoreste aniversarea celor opt ani de existenta la Craiova. Am asistat la momentele initiale ale acestei festivitati. Oamenii din piata au fost rugati sa salute Brasovul. Cu jumatate de gura, cei din piata au salutat. Apoi, au fost rugati sa salute si Iasiul. Instantaneu, au huiduit. Doua observatii as dori sa transmit.
1. Daca aniversarea ar fi avut loc la Brasov, sunt convins ca astfel de manifestari nu ar fi avut loc. O spun cu mahnire, intrucat civilizatia ar trebui sa se manifeste cu o intensitate cel putin minimala pe intreg teritoriul Romaniei.
2. Cat timp acest vierme va continua sa roada natiunea romana din interiorul ei, este greu de crezut ca romanii vor reusi sa se desprinda din starea lor de moluste colective, modalitate de raportare la viata pe care, cel putin declarativ, multi romani o detesta. Asistam oare la o contradictie, la un paradox?…
Aniversare
marți, mai 7th, 2013Abia incepusem sa inteleg ce se intampla in jurul meu, eram mic de tot, si nu voi uita niciodata acea seara unica. Si de atunci sunt stelist fara putinta de intoarcere. 🙂 Astazi este aniversarea.
Un fel de magazin istoric
duminică, aprilie 21st, 2013Am gasit doua „materiale istorice” care ar merita sa fie studiate. Primul este un filmulet pe care il recomand, desi are 53 minute. Al doilea, este un text. Nu i-am verificat sursa, l-am preluat asa cum l-am gasit, insa este suficient de interesant si acesta.
Partea a doua
Este departe de mine dorinta de a naste polemici. Sugerez sa fie extrasa si studiata esenta istorica a textului, fara nervi sau patimi inutile.
Un profesor de istorie sârb din Voivodina, aflat zilele trecute la Satu Mare, a transmis redacţiei o reacţie pe marginea articolului “Afront adus românilor pe bani europeni”, apărut în numărul din 4.12.2012 al Gazetei de Nord Vest. Reproducem integral textul transmis de profesorul sârb Miodrag Stanojevic:
> “Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.
Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:
– fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă:
– un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos
– un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)
– un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.
Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:
– ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie. Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”? Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.
De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.
Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie. Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.
Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:
– în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei
– în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.
– Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei. În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?
Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.
– Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.
– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).
– În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.
– În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.
– În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.
Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri. Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel). Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).
– În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.
În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.
Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”
FOTE 2013
duminică, februarie 17th, 2013Sunt brasovean si sunt cat se poate de mandru de aceasta calitate. De aceea, nu am cum sa nu promovez si prin intermediul blogului cel mai mare eveniment sportiv al ultimilor ani desfasurat in Romania si organizat la Brasov. Prin urmare, va invit calduros sa urmariti sau sa participati direct la FOTE 2013, daca aveti drum pe la Brasov. Si bucurati-va de frumosul nostru oras! 😉 Pana una alta, puteti urmari deschiderea peste o ora pe TVR1, TVR HD sau TVR International si puteti afla mai multe informatii prin clic pe acest link.
Revenirea la normal
luni, mai 14th, 2012Performanta fetelor este atat de frumoasa, incat nu ma pot abtine sa o mentionez si pe blog.
Romania a cucerit patru medalii de aur si doua de argint la Campionatul European de gimnastica, evolutia fetelor fiind una entuziasmanta. „A iesit bine, ma bucur ca am scapat fara accidentari. Fetele au vazut ca se poate, a fost un balon de oxigen pentru ele si au fost ca o familie. Am incredere ca va iesi onorabil la Londra”, a precizat Octavian Bellu.
„Pentru noi au fost zile lungi, obositoare, cu 7-8 ore petrecute in sala de concurs, dar acum s-a incheiat si cu rezultate bune. Ne-a bucurat mult faptul ca am facut romanii fericiti si am fost impresionati de atmosfera creata de suporterii nostri in tribune. Unii au venit din Luxemburg, din alte tari… Au fost moment frumoase. Am zambit si noi, dar cu noi, stiti cum e, radem la sfarsit, daca avem de ce. Rezultatele sunt bune, dar trebuie sa ne trezim repede, avem putin timp de relaxare, pentru ca obiectivul cel mai important – Jocurile Olimpice – e din ce in ce mai aproape” – Mariana Bitang, pentru Mediafax.
„De asta ne temem cel mai tare, pentru ca la doar doua luni ramase pana la Olimpiada, orice accidentare scoate practic o sportiva din echipa. Nu mai este timp de recuperare. A iesit bine la Europene, dar sigur ca mai sunt lucruri de corectat, detalii legate de tinuta, de amplitudine etc. N-am facut o pregatire specifica pentru a lua multe medalii, ci pentru Europene. Am avut taria sa ne revenim, sa ne ridicam dupa rezultatele slabe de la Mondiale, la care am participat cu o echipa de conjunctura, luand locul 4. Acum se apropie Jocurile Olimpice, unde vom avea aceiasi adversari traditionali, adica SUA, China si Rusia. Dupa rezultatele noastre slabe de la Mondiale, lumea poate fi indreptatita sa spuna ca ne vom bate doar pentru locul 3 la Olimpiada, dar noi ne stim problemele, defectele si calitatile” – Octavian Bellu, pentru Mediafax.
„Am avut o mare satisfactie cand le-am vazut pe Catalina Ponor si Larisa Iordache, aflate in spatiul de competitie, imbratisandu-se cu Sandra Izbasa, care era in afara zonei, pentru ca nu concura. S-a vazut un transfer de responsabilitate, in care s-a ingemanat experienta cu dorinta de afirmare a tineretii. Ca antrenor, am avut si satisfactia aceea ca nu ai muncit sute de ore de pomana, adica nu ai intrat in sala degeaba. Au capatat si fetele rosu in obraji, cum se spune, suport moral inaintea Olimpiadei si am incredere ca va iesi onorabil la Londra. Fetele au vazut ca se poate, a fost un balon de oxigen pentru ele si au fost ca o familie. Cred ca e un castig pentru Romania si imaginea gimnasticii romanesti. La final am zambit si noi, n-o prea facem, dar acum a meritat. Ma gandesc mereu la urmatoarea competitie, iar acum e chiar Olimpiada. Stim cu totii ce inseamna asta”, a completat Octavian Bellu.
Romania, medalii la CE:
– aur pe echipe, aur la sarituri (Sandra Izbasa), aur la barna (Catalina Ponor), argint la barna (Larisa Iordache), aur la sol (Larisa Iordache), argint la sol (Catalina Ponor).
Sursa: hotnews.ro
Relatarea unui român
vineri, martie 30th, 2012Am primit prin email un articol care mi se pare amuzant si chiar satiric, oarecum. Vi-l ofer, în continuare.
Relatarea unui roman care traieste in Occident
De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!
Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.
Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.
Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.”
Traiasca globalizarea!
