Archive for iunie, 2010

Un alt samaritean

marți, iunie 22nd, 2010

La nici trei zile de la precedentul articol, acelasi cotidian central, Adevarul, pentru mai multa exactitate, publica un alt articol despre un gest, firesc in alte contexte socio-economice, insa demn de remarcat in conditiile de viata contemporane. Spre multumirea mea, „eroul” este tot un brasovean.

Un şomer braşovean a fost capabil de un gest de omenie, mai rar întâlnit în zilele noastre.

Bărbatul a găsit pe stradă un portofel cu 140 de lei şi cu o reţetă. Dorin Moise nu şi-a băgat banii în buzunar, ci a mers la cea mai apropiată secţie de poliţie şi a predat portofelul intact.

„Dacă m-aş fi bucurat la 140 de lei de la o bătrână e ca şi cum aş fi luat de la gura mamei mele. Este doar un gest firesc, omenesc, pe care l-ar face orice om cu suflet. Un portofel ieftin, cu o sumă mică de bani şi cu o reţetă compensată, nu putea să aparţină cuiva care îşi permite foarte multe. Aşa că acei bani puteau fi întreţinerea sau mâncarea unui om, pe o lună”, a declarat Dorin Moise, braşoveanul care a dus portofelul la poliţie.

Pensionarul care îşi pierduse portofelul spune că nu se aştepta să mai recupereze nimic. „An fost surprins de un astfel de gest. Nu mă aşteptam să recuperez portofelul, la nici o oră după ce il pierdusem. Mă gândeam că cineva ar fi luat banii şi ar fi aruncat portofelul, dar nu a fost aşa. Mai există şi oameni de omenie”, a declarat Petre Bocovanu.

Cinste unor astfel de oameni!

Ultimul samaritean?

sâmbătă, iunie 19th, 2010

Este, de fapt, o parafrazare a titlului unui articol aparut in editia de Brasov a unui ziar central. Astfel de intamplari au ajuns, intr-adevar, rarisime, merita sa fie popularizate, atat ele cat si „eroii” respectivi.

Un student de la Facultatea de Mecanică s-a trezit cu bani eliberaţi de bancomat, înainte de a introduce cardul.Chiar dacă în urmă cu două luni a rămas fără portofel şi fără bani, tânărul nu a păstrat cei 650 de lei, ci a mers cu ei la Poliţie.

Evenimentul mai puţin obişnuit a avut loc la un bancomat din centrul oraşului. Alexandru Frîncu, de 22 de ani, sudent la Facultatea de Inginerie Mecanică din Braşov, a vrut să îşi scoată de pe card banii pe care îi avea. Când i-a venit rândul la bancomat, tânărul a avut surpriza să constate că aparatul îi oferă „un bonus”. Bancomatul a eliberat 650 de lei, dintr-un alt cont, direct în mâinile tânărului.

Studentul şi-a dat seama că banii aparţin femeii care accesase bancomatul cu câteva minute înaintea sa. „În faţa mea fusese o doamnă blondă şi m-am gândit că banii îi aparţin. M-am uitat pe chitanţa eliberată odată cu banii şi am văzut că în cont îi rămăseseră doar 10 lei. Deci ţineam în mâna toţi banii femeii”, a spus Alexandru Frîncu.

Tânărul nu a stat pe gânduri şi a mers direct la poliţie. Angajaţii secţiei de poliţie au fost şocaţi de gestul studentului. „Cei de la poliţie au rămas blocaţi şi au zis că nu se întâlnesc cu astfel de gesturi în fiecare zi”, a spus tânărul. Poliţiştii au contactat imediat instituţia bancară şi au reuşit s-o identifice pe femeia care şi-a uitat banii în bancomat. Întreaga sumă a fost restituită braşovencei.

„Am folosit listingul băncii pentru a o identifica pe posesoarea contului din care au fost eliberaţi banii. Sunt foarte rare aceste cazuri, mai ales când este vorba de bani lichizi”, a declarat comisarul şef Ion Necşulescu, de la IPJ Braşov.

„Doamna în cauză a ţinut să-mi mulţumească personal, pentru că i-am returnat banii. Mi-a spus că avusese o zi agitată şi că a avut probleme la bancomat cu eliberarea banilor. A fost foarte bucuroasă pentru că şi i-a recuperat”, a adăugat Alexandru Frîncu.

Tânărul spune că în urmă cu două luni şi-a pierdut portofelul cu bani şi acte şi că a sperat că cineva îl va returna. Acest lucru nu s-a întâmplat însă. „Aveam în portofel banii trimişi de părinţii mei pentru a merge acasă. Nu a fost o situaţie plăcută. Ar fi fost bine dacă cineva mi-ar fi dat banii înapoi”, a spus Alexandru Frîncu. Studentul braşovean nu se află la primul gest de omenie. „S-a întâmplat ca o doamnă pe care am luat-o cu maşina spre Sinaia să-şi lase telefonul mobil la mine în maşină. Am făcut în aşa fel încât sa i-l returnez”, a mai povestit tânărul.

Din ciclul Rosia Montana

sâmbătă, iunie 5th, 2010

Am primit un email ce contine o serie de adevaruri care, luate in parte, ar fi suficiente pentru a opri definitiv chiar si discutiile de principiu despre o eventuala exploatare la Rosia Montana, daramite privite impreuna. Pseudoguvernantii nostri sunt, din pacate, orbiti de inconstienta si egoismul lor. Desi nu este foarte bine structurat, redau mai jos mesajul in integralitatea lui, din motivele deja expuse.

” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania, atestata de la anul 131 dupa Hristos.

..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.

..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..

..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu,
construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana),
in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..

…Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor. Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.

..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…

..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana, iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri. Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam!
Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt.
Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

„Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi.
E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand „observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea,
compania nu va putea sa treaca peste el.
Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.
Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei,
pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei.
Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat.
Probabil, asta urmareste compania.
Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor.
Iata, membri ai organizatiei mondiale „Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie:
„Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor,
ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele.
Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici,
ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana.
Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea.
O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra.
Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra.
Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim.
Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului.
Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam.
Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”

Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de exploatare si de distrugere totata sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic, tu nu te ridici, ala nu se ridica,
nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm

Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic

In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine

Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative, ale exploatarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana.

Prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare
asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu, plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic. S-a vorbit despre faptul ca asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman, si despre faptul ca in Muntii Apuseni, pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din Europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram, metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general. Sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa o distruga, e plina de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze. Statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare ,adica 15 % iar exploatatorii iau restul de 85 % si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani,
milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi, pasivitatea o sa ne coste scump. Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra., nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

Ce e de facut? Cum putem incepe sa ajutam?

Cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta, sa afle adevarul. Oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti. Iti spun sincer, cred cu adevarat in reusita acestei actiuni. Astept mai intai o parere de la tine despre toata treaba asta si un sfat.

Ganduri bune !

Coji de portocale

joi, iunie 3rd, 2010

Am dat intamplator peste o melodie pe care nu o mai auzisem de ceva timp. Un duet simpatic, doua voci placute si o linie melodica asemenea.

La multi ani, copii! …

marți, iunie 1st, 2010

… de toate varstele. 🙂 Sa fiti sanatosi si voiosi oricand si pe oriunde v-ar purta drumurile vietii! 😉


BLOG.BOCU.ro – video