Posts Tagged ‘Craciun’

Relatarea unui român

vineri, martie 30th, 2012

Am primit prin email un articol care mi se pare amuzant si chiar satiric, oarecum. Vi-l ofer, în continuare.

Relatarea unui roman care traieste in Occident

De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!

Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.

Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.

Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.

Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.”

Traiasca globalizarea!

Sarbatorile copilariei

vineri, decembrie 26th, 2008

Se tot spune ca ultimii 8 ani de socialism (nu comunism, nu s-a ajuns in aceasta faza) in Romania au fost teribil de grei…partial, afirmatia este adevarata. Desi economia inca producea, produsele alimentare plecau peste granita, la export, pentru ca Ceausescu a vrut sa plateasca datoriile externe ale tarii, initiativa laudabila de altfel, care i-a deranjat pe multi potentati financiari externi…aceasta este insa alta poveste. Ceausescu a gresit pentru ca nu s-a ingrijit consecvent si consistent de bunastarea materiala a poporului sau, a gresit cand le-a ingradit romanilor libertatea de miscare fizica si spirituala. Cu o politica sociala caracterizata de ceva mai multa flexibilitate, sunt convins ca „agenturile” care au contribuit la succesul loviturii de stat din decembrie 1989 (nici domnul Ion Iliescu nu crede cu adevarat ca a fost revolutie… 🙂 ) nu ar fi avut succes. Intr-adevar, situatia sociala era complicata, insa tot romanul se descurca, fie stand la cozi, fie apeland la cunostintele care lucrau in fabrici, fie folosind ambele metode. Nimeni nu era cu adevarat lipsit de cele necesare traiului, din contra, se manca bine in Romania. Tot romanul mergea duminica la iarba verde si „o punea de-o” fripturica, pajistile erau pline. Am trait ultimii opt ani ai socialismului, care se spune ca au fost si cei mai grei, dar vorbim aici de greutati relative, asa cum am spus. In sufletul meu, coltisorul dedicat acestei perioade este plin cu amintiri duioase. Sunt anii cand mergeam cu tovarasii de joaca (cuvantul tovarasi nu trebuie sa fie scos din uz numai pentru ca a fost compromis printr-o utilizare neadecvata) sa colindam imprejurimile pline de verdeata din fostul cartier Steagul Rosu al Brasovului, actualul Astra si faceam nenumarate pozne. Sunt anii cand nu aveam calculatoare, cu exceptia unui HC pe care il foloseam din cand in cand, erau anii cand ne uitam la desene animate sambata dimineata si uneori seara, in timpul saptamanii si vedeam Ciocanitoarea Woody, Lolek si Bolek, Aventuri in epoca de piatra (The Flintstones), Maria Mirabela si alte minunatii. 🙂 Erau anii cand beam un suc CICO fara teama de a ne intoxica cu E-uri sau cand ne juleam genunchii sau ne spargeam chiar capetele fara a provoca drame in jurul nostru. Dar eram fericiti, foarte fericiti. Sarbatorile de iarna se incadrau in aceasta nota de frumusete. De pe la sfarsitul lui noiembrie incepeam deja sa ne gandim la primul Mos, la Nicolae, pentru care ne curateam ghetutele cu constiinciozitate in fiecare seara de 5 decembrie. Si credeam intr-adevar ca darurile ni le-a adus Mosu si eram cuprinsi de o bucurie amestecata cu o curiozitate aproape mistica. Sarbatoarea Craciunului era frumoasa, poate intr-un anumit fel chiar mai frumoasa decat astazi, pentru ca oamenii nu aveau de ales intre atatea tentatii de sarbatori, nu alergau ca nebunii prin hyper si supermarketuri. Ne bucuram sub bradut de cadourile pe care Mosul cel mare, Craciun sau Gerila cum i se mai spunea pe-atunci, ni le aducea. 🙂 Mergeam cu saniuta la derdelus, ne ciocneam, ne zdreleam fluierele picioarelor, ne juleam nasul, ne bulgaream, ajungeam acasa uzi fleasca si inghetati in acelasi timp, insa eram extraordinar de fericiti. Mergeam in Poiana Brasov sau la Predeal cu schiurile de care ne prindeam picioarele cu cureluse din piele, si nu ne-am rupt picioarele cu o frecventa mai mare decat si le rup schiorii moderni, ce folosesc sisteme ultrasofisticate de prindere si protectie. Ninge frumos in Brasov, dar parca o particica importanta a farmecului sarbatorilor de altadata lipseste, oare de ce? … 🙄

P.S.: Genericul de la Maria Mirabela, canta Mihai Constantinescu, pe versurile lui Grigore Vieru.

Iarna in Brasov – 26 decembrie 2008
BLOG.BOCU.ro – vezi mai multe video »