Posts Tagged ‘Romania’

Regele Mihai la 90 de ani

marți, octombrie 25th, 2011

Nu sunt prin structura mea un regalist, insa constat ca Regele Mihai si intreaga Casa Regala a Romaniei ofera, in permanenta, extraordinare lectii de decenta si de stiinta a felului in care se face politica si se interactioneaza cu propriul popor. Discursul care tocmai s-a incheiat, in fata Plenului Reunit al Parlamentului Romaniei este un exemplu exceptional in acest sens. A spus tot ceea ce trebuia sa spuna si, daca ma uit bine, cred ca nu a adaugat nimic care sa ofere senzatia de „in plus”. Il reproduc mai jos. De asemenea, La multi ani si Armatei Romane, a carei zi coincide cu cea a Regelui Mihai. In 1944, chiar in aceasta zi, a fost eliberat Carei, ultimul oras romanesc ocupat de trupele germano-maghiare.

Discursul Majestatii Sale Regelui Mihai I in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei

Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
Sunt mai bine de saizeci de ani de cand m-am adresat ultima oara natiunii romane de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie si cu speranta invitatia reprezentantilor legitimi ai poporului.
Prima noastra datorie astazi este sa ne amintim de toti cei care au murit pentru independenta si libertatile noastre, in toate razboaiele pe care a trebuit sa le ducem si in evenimentele din Decembrie 1989, care au daramat dictatura comunista. Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru.
Ultimii douazeci de ani au adus democratie, libertati si un inceput de prosperitate. Oamenii calatoresc, isi implinesc visele si incearca sa-si consolideze familia si viata, spre binele generatiilor viitoare. Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii.
Mersul Romaniei europene de astazi are ca fundament existenta Parlamentului. Drumul nostru ireversibil catre Uniunea Europeana si NATO nu ar fi fost posibil fara actiunea, intru libertate si democratie, a Legislativului romanesc de dupa anul 1989.
Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.
Multe domenii din viata romaneasca, gospodarite competent si liber, au reusit sa mearga mai departe, in ciuda crizei economice: micii intreprinzatori si companiile mijlocii, tinerii si profesorii din universitati, licee si scoli, cei din agricultura.
Incearca sa-si faca datoria oamenii de arta, militarii, diplomatii si functionarii publici, desi sunt puternic incercati de lipsa banilor si descurajati institutional. Isi fac datoria fata de tara institutii precum Academia Romana si Banca Nationala, desi vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romanesca.
Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa treaca prin situatii injositoare.
Romania are nevoie de infrastructura. Autostrazile, porturile si aeroporturile moderne sunt parte din forta noastra, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Scoala este si va fi o piatra de temelie a societatii.
Regina si cu mine, alaturi de Familia noastra, vom continua sa facem ceea ce am facut intotdeauna: vom sustine interesele fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii noastre.
Nu m-as putea adresa natiunii fara a vorbi despre Familia Regala si despre importanta ei in viata tarii. Coroana regala nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unica a independentei, suveranitatii si unitatii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, in continuitatea lui istorica, si a Natiunii, in devenirea ei. Coroana a consolidat Romania prin loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie.
Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!
Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.
In anul 1989, in ajutorul Romaniei s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adaugat sacrificiului tinerilor de a inlatura o tiranie cu efect distrugator asupra fiintei natiunii. A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.
Am servit natiunea romana de-a lungul unei vieti lungi si pline de evenimente, unele fericite si multe nefericite. Dupa 84 de ani de cand am devenit Rege, pot spune fara ezitare natiunii romane: Cele mai importante lucruri de dobandit, dupa libertate si democratie, sunt identitatea si demnitatea. Elita romaneasca are aici o mare raspundere.
Democratia trebuie sa imbogateasca arta carmuirii, nu sa o saraceasca. Romania, ca si toate tarile din Europa, are nevoie de carmuitori respectati si priceputi.
Nu trebuie niciodata uitati romanii si pamanturile romanesti care ne-au fost luate, ca urmare a impartirilor Europei in sfere de influenta. Este dreptul lor sa decida daca vor sa traiasca in tara noastra sau daca vor sa ramana separati.
Europa de astazi este un continent in care popoarele si pamanturile nu se schimba ca rezultat al deciziilor politicienilor. Juramantul meu a fost facut si continua sa fie valabil pentru toti romanii. Ei sunt toti parte a natiunii noastre si asa vor ramane totdeauna.
Sta doar in puterea noastra sa facem tara statornica, prospera si admirata in lume.
Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Roşia Montană, a community at war with itself

marți, iulie 26th, 2011

Nu stiu cine este Joanne Atkins, daca este doar un pseudonim sau daca desemneaza un personaj real. Insa articolul este bun, cel putin ca (un alt) semnal de alarma.

Roşia Montană is a community at war with itself. Lakes, mountains and wonderful Transylvanian architecture make it an area of outstanding beauty nestling in the Apuseni mountains, but the air is poisonous.

The poison is not cyanide or toxic chemicals used in mining, but the hatred and tensions that have developed between people who support the mining project and those that oppose it. There is no middle ground. No alternative. You either support the mine or you don’t, and you hate those on the other side. Gold and the lust for gold have corroded the once close-knit community.

Just spend a day or two talking to folk in the luscious mountain town. People no longer greet each other on the street (an unthinkable thing in Transylvania) depending on what side of the dispute they are on. Fathers and sons no longer speak to each other and people regret how the community spirit has soured. The stress is evident in people’s lives. It’s in their ulcers, their heart problems and weight gain. Those that oppose the project say that the people who sold their homes and moved to a housing estate a few hours away regret leaving the community, wishing they had never been lured by offers of brand-new homes in a distant place. Others who have left Roşia Montană wonder where they will be buried if the town’s cemeteries are torn down in the process to make the mine. These people are „Moţi” and it is important to be buried at home when you die.

It is a mostly silent war. There are tourists in the area from Romania, Hungary and other countries, but most are afraid or too cautious to give their opinion on the mine, one way or another. They politely say what a beautiful place it is and they are happy to be there, leaving you to guess what they really think.

There are graffiti and banners on the road into the town which curse Soros and Greenpeace and a shiny poster saying how mining will bring prosperity and to the community. The poster, which is perfectly legal advertising, is something you would find in China or Communist-era Romania proclaiming the benefits of industry and mining.

Opponents of Roşia Montană Gold Corporation and the mayor say the town does not want to be recognized as a UNESCO site. Asked about alternative business, there appears to be little appetite for developing timber business, a dairy or a cheese business (we are in the mountains where there are cows, after all) and Gold. Corp supporters claim tourists are people who visit the town „for a few hours”. Strange that. I would think that in most countries of the world, most mayors and residents would want tourists, some kind of business that fits with the environment and area, and the prestige and investment that would come with being a UNESCO site. Ironically, the area attracts tourists, firstly because it is an area of outstanding beauty with 2,000 years of fascinating history and secondly because of the controversy which has made people curious. That’s free advertising and if we were in a normal society, locals would take advantage of that.

Let’s say that mining companies mine. That is what they exist for. They argue they bring development, jobs and business to deprived areas, such as Roşia Montană. But what about the people who are „selling” their story. Apart from Roşia Montană employees and their PR team whose job is to promote the project, the company appears to bought off most of Romanian media, some NGOs and also significant foreigners who live in Romania. NGOs, and people who ostensibly have no connection with Roşia Montană will suddenly start telling you what a good project it is for no reason at all. When you ask a reasonable question, the first line of defense is „if you don’t support the project, you want <>. You want people to sell mushrooms” Well, actually, no. There are plenty of businesses that could be developed in Roşia Montană. In Romania there is a saying that the mountains are always rich and the plains are poor. Not so in Roşia Montană it seems. Is the government interested in finding alternatives? Are local authorities interested? They have had 10 years and nobody came up with an alternative project for Roşia Montană. The next line of defense is „If Gold Corp. don’t do it, someone else will.” That may be true, but it’s also pretty lame.

Protests against the culture minister and against Gold Corp. are not reported in most of the Romanian media. Funny that. From the outside this suggest that the media and Gold Corp. are in cahoots. They are accomplices in covering up basic access to public information. Sadly, this suggests how weak Romania’s press and democracy is. Even if you are making a fistful of gold nuggets from the Gold Corporation adverts, you could report a protest. It’s the „abc” of journalism.

A year ago, the mining company invited „opinion leaders” on a trip to New Zealand. Romanian journalists and others who were prepared to accept a company invitation to the other side of the world, but did not make the 350 kilometer trip in their own country to see what it was about. This is what the mayor said anyway. Those that came back, were enthusiastic about the project. One even said that cyanide was so safe, you could drink it with your dinner. New Zealand, yes. Roşia Montană, no. Funny that.

In English, there is a saying. All that glitters is not gold. Seems to fit what is happening in Roşia Montană.

Credits: cotidianul.ro

Iași

duminică, iunie 26th, 2011

Tocmai m-am intors de la Iași, unde am prezentat o lucrare la RoEduNet, o conferinta prestigioasa organizata de Ministerul Educatiei si de IEEE Computer Society. Insa nu despre aceasta voiam sa vorbesc. Ci, despre Iași. Ultima oara l-am vazut la varsta de 4 ani. Evident, prin ochii copilului. Practic, l-am (re)vazut pentru prima data. Este un oras extraordinar de frumos. Iti ofera impresia de oras mare (ceea ce si este), in aceeasi masura in care ti-o ofera, de exemplu, Bucurestiul, insa Iașiul este, spre deosebire de Bucuresti ingrijit, bine inchegat, unitar. In Iași se gaseste cea mai veche universitate din Romania (si cea mai performanta, dupa ultimele statistici), cea mai mare Gradina Botanica din Romania (o zi este insuficienta pentru a o vizita), cel mai mare Palat al Culturii din Romania (de asemenea o zi este insuficienta pentru a-l parcurge altfel decat in pas alergator), cele mai multe manastiri si biserici fortificate existente intr-un oras, precum si cea mai mare densitate de monumente/cladiri istorice si/sau cu personalitate. Pentru cei atasati de artefactele modernismului, se poate mentiona ca in Iași se gaseste cea mai mare parcare subterana din Romania, cu 2500 locuri, este adevarat inca in constructie, insa va fi gata in viitorul apropiat. De asemenea, cei credinciosi se pot inchina la moastele Sfintei Parascheva, unele dintre cele mai semnificative ale Ortodoxiei. Sunt gazduite in Catedrala Mitropolitana din Iasi, unul dintre multele locasuri de cult. Pentru turisti, Iașiul este un oras de cel putin cateva zile. Numai pentru a vizita oarecum in tihna Gradina Botanica si Palatul Culturii este nevoie de doua zile, iar pentru a „bifa”, chiar si rapid, principalele atractii ale Centrului Vechi, o zi este insuficienta. Prezentarea admirativ-superlativa a acestui frumos oras ar putea continua pe multe pagini, fiind multe monumentele si locurile de interes pe care nu le-am pomenit. Va invit insa sa va convingeti singuri. Pentru mine a fost o mare si placuta surpriza. Se poate compara, fara nici o problema, cu cele mai mari si frumoase orase ale Europei, iar ciudatenia este reprezentata de faptul ca romanii care traiesc in alte regiuni istorice ale tarii nu sunt constienti de aceasta. Pentru cei care vietuiesc intr-un oras cu aeroport, Iași este un oras la indemana, Aeroportul International local fiind bine deservit. Pentru ceilalti, solutia de transport este cea auto sau feroviara. Din Brasov, calatoria cu trenul dureaza noua ore.

In loc de incheiere, ofer spre deplina incredintare a tuturor, un citat care ii apartine lui Nicolae Iorga.

„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea […]. În conștiința lui națională ar fi o lipsa dacă el n-ar fi văzut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei…”

Junii Brasoveni

duminică, mai 1st, 2011

Sarbatoarea Junilor din Scheii Brasovului este o traditie desfasurata an de an in duminica dupa Sfintele Sarbatori ale Pastelui, duminica Tomii. Mai mult decat o manifestare folclorica, Sarbatoarea Junilor este un spectacol ce imbina elemente de mit, ceremonial si magie.

In dimineata sarbatorii junii coboara calare in cetate, trec pe la vataf, armas mare si armas mic (serje), dupa care in jurul orei 10 se indreapta spre Piata Prundului (Unirii) din fata bisericii Sf. Nicolae, unde se inconjoara statuia eroului necunoscut, nu inainte ca preotul paroh sa le sfinteasca steagurile printr-o scurta slujba. Urmeaza incolonarea grupurilor dupa o ordine bine stabilita si devenita traditionala: mai intai Junii Tineri, urmati de Junii Batrani, Curcani, Dorobanti, Brasovecheni, Rosiori si Albiori.

Coloana este deschisa de fanfara. Fiecare grup are in frunte vataful, urmat de stegar, incadrat de cei doi armasi. Vataful poarta banderola rosie pe piept, iar armasii mare si mic, albastra si galbena, formand astfel tricolorul, ca pe vremea cand acesta era interzis. Plecand din Prund, Junii fac un popas la Troita Capitanului Ilie Birt, unde canta „Hristos a inviat!”, fiecare grup in parte, apoi coboara pe str. Muresenilor pana la Bdul. Eroilor, dupa care urca, ocolind pe str. Nicolae Balcescu, trec de Poarta Schei, in sus pe str. Capitan Ilie Birt, str. Tocile spre „Capul Satului” pe str. Podul Cretului si de aici la Pietrele lui Solomon.

Alaiul paraseste locul plin de legenda de la Pietrele lui Solomon, reluandu-si traseul de la urcare. Junii ajunsi in Piata Prundului nu se mai opresc la Poarta Schei, ci patrund in Cetate, fiind primiti cu „portile deschise”, ocolesc Casa Sfatului si se indreapta spre cimitirul bisericii „Sf. Paraschiva”, in Groaveri, unde se afla mormantul marelui poet Andrei Muresianu, ale carui oseminte sunt aduse de Pe Tocile in anul 1925. In fata mormantului canta „Hristos a inviat!” si un pasaj din imnul „Desteapta-te Romane”. Intelesul termenului de „june” in Transilvania este cel de „tanar fecior neinsurat”.

Mai jos, o colectie de tip slideshow de imagini pe aceasta tema. Trecerea la imaginea urmatoare se face automat, insa daca pauza vi se pare prea lunga, dati clic pe imagine.

De asemenea, un filmulet care prezinta parada de astazi, 1 mai 2011.

Multumiri site-ului iubescbrasovul.ro

Claxonul si milisecunda

duminică, martie 13th, 2011

Claxonul, ca modalitate de a-ti face simtita prezenta pe o artera de circulatie, era util in zorii automobilismului, cand drumurile erau partajate de vaci, oi, bivoli, elefanti (etc…) si de soferi cu masinile aferente. In ultimii o suta de ani, cica, „civilizatia” umana a evoluat, s-a „rafinat”, astfel incat aceasta componenta a devenit inutila, cel putin aiurea. Nu stiu cum suna claxoanele in Irlanda, de exemplu, si am locuit acolo mai mult de trei ani. De ce l-ai folosi, cand il poti lasa sa treaca, cu toleranta, pe-un neatent care nu iti acorda prioritate, sau cand te poti muta cu automobilul propriu un pic mai in spate, atunci cand un aiurit din fata ta nu te observa si da inapoi? Intrebare retorica, evident, ce nu acopera decat doua dintre situatiile numeroase in care claxonul este utilizat aberant pe meleagurile romanesti. In alta ordine de idei, cercetarea aplicata in stiintele naturii a dat nastere ceasurilor atomice, mecanisme sofisticate si extrem de precise pentru determinarea orei exacte. Natiunea romana este insa in stare sa masoare milisecunda mai precis decat o face un ceas atomic, in virtutea reflexelor sale comportamentale individual-colective. Ce este milisecunda in acest context? Simplu, durata de timp care trece din momentul cand semaforul se face verde si pana se aude primul claxon!

File de istorie

sâmbătă, ianuarie 15th, 2011

Se spune ca o natiune care isi uita trecutul sau care nu si-l cunoaste asa cum se cuvine, traieste un prezent amorf si, cu siguranta, nu poate avea un viitor trainic sau, folosind un termen la moda, sustenabil. Prinsi in valtoarea problemelor zilnice, suntem predispusi sa uitam evenimente care s-au petrecut relativ recent in timp, intr-o perioada innegurata a istoriei noastre, cel de-al doilea razboi mondial. Trebuie sa le avem mereu in minte, nu pentru a cultiva sentimente negative, animozitati, ura, ci pentru a ne pastra luciditatea, acuitatea spiritului si perspectivele istorice nerestranse. Caci, asa cum spune un supravietuitor al acelor zile, cu zguduitor de multa indreptatire (in ultimele cinci minute ale filmului), noi nu facem distinctie intre romani si maghiari, germani, rusi si asa mai departe, conteaza numai sa fie oameni cu inima! Filmul este nerecomandat firilor sensibile!

A fost odata in Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.

România, trezeşte-te!

vineri, ianuarie 7th, 2011

Ii las pe cei de la Morometii sa dezvolte subiectul. Nu de altceva, insa eu as fi folosit un limbaj mult mai contondent si corosiv decat ei. 🙂

Morometii – Romania Trezeste-te

BLOG.BOCU.ro – audio

La multi ani! – 1 Decembrie 2010

marți, noiembrie 30th, 2010

In aparenta va fi inca o zi de 1 decembrie, poate un pic mai cenusie din variate motive. Cred insa ca fiecare Sarbatoare Nationala ar trebui sa prilejuiasca o reasezare a personalitatilor individuale si colective ale romanilor, o decantare a tot ceea ce este urat si inutil de ceea ce este cu adevarat important in sufletele si spiritele noastre. Prin urmare, le urez tuturor compatriotilor La multi ani, sanatate spirituala si trupeasca si lumina interioara!

Campioane mondiale

sâmbătă, noiembrie 13th, 2010

Ana Maria Brânză, Anca Măroiu, Simona Alexandru şi Loredana Iordăchioiu au răpus aseară, după o finală halucinantă, echipa Germaniei (35-26), în finala probei de spadă pe echipe din cadrul CM din Paris. Teamul Anei Pascu obţine astfel al treilea metal pentru România, iar scrima urcă pe podiumul sporturilor româneşti în 2010, alături de haltere şi kaiac-canoe.

Cinci ani s-au scurs de la ultima medalie mondială cucerită de fetele din România. Se întâmpla în 2005, la Leipzig, când Roxana Scarlat şi colegele sale se înclinau în finala de la floretă. De-atunci, doar băieţii, în frunte cu Rareş Dumitrescu, au înţepat constant.

Nu­mai medalii! E timpul ca fetele să iasă de la cutie, pentru că asiaticele din echipa Coreei de Sud tocmai au fost o pradă uşoară în semifinala (45-31) disputată cu doar 100 de minute înainte de lupta pentru aur. Heidemann, principala adversară, deţine un nume cu rezonanţe înfricoşătoare. E tipa care i-a suflat cea mai strălucitoare medalie Anei în finala olimpică. Şi meciul începe! Din spadele fetelor ies scântei, ne ţinem cu dinţii de nemţoaice, iar la finele asaltului de mijloc (Brânză – Heidemann 0-2, 8-9 la general), antrenorul Podeanu urlă ca din gură de şarpe. Fetele revarsă pe planşă indicaţiile, iar în ultima bătălie, a noua (17-16), soarta finalei e în stânga vicecampioanei olimpice. Stelista uită de tot! De operaţia de anul trecut, de eşecul de la individual şi de toate sincopele! Face tuşă după tuşă, se prăvăleşte pe planşă la o eschivă încheiată cu punct, suferă o entorsă la piciorul drept, umilind-o pe Duplitzer cu un incredibil 18-10! Un asalt care sintetizează perfect întregul parcurs al fetelor, un asalt model pentru toţi sportivii din România!

„Ana are o entorsă uşoară la gleznă. La olimpiadă am spus că îmi vopsesc părul în roşu după finala Anei. Acum mi-aş rade şi mustaţa, dar mă dă nevasta afară din casă” , Dan Podeanu, antrenor echipa de spadă.

5 medalii de aur a cucerit România în 2010 la Campionatele Mondiale: prin halterofilul Valeriu Calancea, canoiştii Mihalachi şi Dumitrescu (2), gimnasta Ana Porgras şi echipa feminină de spadă.

Preşedintele FR de Scrimă, Ana Pascu, a declarat, vineri, agenţiei MEDIAFAX, că medalia de aur obţinută de echipa feminină de spadă a României la CM este cu atât mai valoroasă cu cât două dintre componentele echipei au avut probleme medicale şi au reuşit să învingă câştigătoarea Cupei Mondiale.

„A fost extraordinar, fetele s-au mobilizat foarte bine astăzi, iar eu am fost optimistă la începutul acestei zile, când am văzut atitudinea fetelor. În finală a fost foarte greu, pentru că întâlneam Germania, care o avea în lot şi pe campioana olimpică de la Beijing. În vreme ce noi aveam două fete cu probleme foarte mari, însă doctorii le-au bandajat şi au făcut minuni pentru ca ele să se poată urca pe planşă. Mă bucur că Ana Maria Brânză şi-a revenit, pentru că a avut o perioadă foarte proastă după operaţie şi chiar dacă la proba individuală nu a tras prea tare, la proba pe echipe le-am văzut pe fete că şi-au dorit foarte mult să ajungă acolo sus”, a spus Ana Pascu.

Oficialul FR de Scrimă a adăugat că este mulţumită de rezultatele delegaţiei României la CM de la Paris şi că de la cele două discipline medaliate, sabia masculină şi spada feminină, aşteaptă medalii şi la JO din 2012. „Sunt foarte mulţumită, pentru că suntem în top cu cele două arme la care excelăm. Sabia masculină şi spada feminină sunt două discipline de la care vom avea pretenţii la JO din 2012, de la Londra. Trebuie să avem grijă de aceşti sportivi, să nu ne înfumurăm, iar noi cei din federaţie trebuie să le oferim competiţii puternice, pentru a ne menţine la acest nivel”, a mai spus Pascu.

Felicitari!

Labilitate

vineri, septembrie 24th, 2010

O parte semnificativa a natiunii romane este reprezentata de indivizi labili psiho-afectiv. De fapt, aceasta este principala problema a Romaniei, deoarece le genereaza si le intretine pe toate celelalte. In 2004 l-am votat pe Basescu. Desi stanjenitoare, „ratacirea” mea de moment, incapacitatea mea episodica de a evalua corect un context politic si de a actiona in consecinta, este scuzabila, la fel ca in cazul multor altor romani. M-am lamurit insa rapid ca am gresit dandu-mi votul unui individ mediocru, chintesenta a tot ceea ce este mai rau, mai abject, in fiinta natiunii romane. Din pacate, o parte semnificativa a compatriotilor mei l-a reconfirmat in functie in 2007 si l-a reales in 2009. Sunt absolut convins ca Basescu a fost reales prin frauda, ca de fapt celalalt ar fi fost Presedintele in conditii de normalitate si transparenta a procesului electoral. Cu toate acestea, sunt la fel de convins ca „stimabilul” a fost ales, pe bune, de cateva milioane de cetateni. Pentru ca au considerat ca acesta lupta impotriva comunistilor (imbecilitate pe care nu o comentez acum), pentru ca lupta impotriva raului (o alta imbecilitate pe care nu o comentez acum), pentru ca au primit cate-o galetusa insotita de-un pachetel cu faina, zahar si ulei, precum si din multe alte motive care apartin aceleiasi arii semantice a miopiei intelectuale. Romanii au carente serioase in ceea ce priveste educatia politica si civica. De aceea, arareori actioneaza firesc si justificat atunci cand sunt pusi sa aleaga in situatii de genul alegerilor parlamentare / prezidentiale sau atunci cand observa cum intr-un mijloc de transport in comun, un concetatean este buzunarit. Un exemplu punctual insa sugestiv m-a „lovit” zilele trecute. Este vorba despre galeria Stelei si relatia acesteia cu Ilie Dumitrescu, antrenor primit cu mult entuziasm la venirea lui pe banca tehnica a „celei mai iubite echipe”. Armonia a persistat cat timp echipa a avut rezultate bune, insa in momentul cand a obtinut doar un egal atunci cand toata lumea se astepta sa castige, stadionul a inceput imediat sa ii ceara demisia. Este stiut faptul ca pe un stadion, in timpul unei intalniri sportive, fiecare spectator sufera o oarecare depersonalizare, deoarece involuntar se integreaza in profilul sinergetic de personalitate al galeriei, acesta fiind mai mult decat suma personalitatilor umane care il compun. De aceea, profilul psiho-afectiv al unui grup social poate fi studiat in conditii de suficienta acuratete intr-un asemenea context. Iar faptul ca „fanii” l-au parasit pe antrenorul pe care cu putin timp inainte il aclamau, la prima sincopa, denota imaturitate psihica si axiologica (valorica, a principiilor) care, indraznesc sa spun, este caracteristica fiintei romanesti contemporane. Romania are in acest moment conducatorii politici pe care ii merita. Interesant este faptul ca si acum, cand indivizii au fost afectati acolo unde ii doare mai mult, si anume la buzunar, reactia sociala este anemica, mult subdimensionata in comparatie cu ceea ce ar trebui sa fie intr-o societate asezata. Marturisesc ca aceasta ma sperie pentru ca, stiut este, somnul ratiunii naste monstri. Iar somnul ratiunii colective a natiunii romane a nascut, din pacate, destui monstri in ultimii douazeci de ani. Orice somn insa, cu exceptia celui de veci, se termina printr-o trezire. Sunt convins ca natiunea romana nu isi doarme somnul de veci, prin urmare sper ca trezirea va urma intr-un viitor suficient de apropiat.