Astazi este marcata semnarea tratatului de la Trianon, act juridic care recunostea o realitate de fapt, obtinuta prin sacrificiul multor eroi ai armatei romane, precum si prin abilitatea si inteligenta conducatorilor politici pe care Romania ***atunci*** ii avea. Nimeni insa nu spune ca acest tratat nu respecta un alt document cu putere de tratat pe care Romania l-a semnat cu Antanta inainte de a intra in razboi, prin care i s-a promis, explicit, ca granita ei vestica va fi pe Tisa, ca va primi Banatul intreg si, de asemenea, Maramuresul intreg. Numai in vest, granita trasata la Trianon a lasat in afara Romaniei aproximativ 1 200 000 de romani, care au fost deznationalizati prin politica agresiva de asimilare pe care Ungaria a aplicat-o in ultima suta de ani. Este bine sa stim ca cei mai periculosi dusmani, din perspectiva istorica, ai Romaniei, au fost rusii si germanicii. Au rupt pas cu pas, bucati din teritoriile locuite de romani, de exemplu: in 1740 Transnistria, locuita atunci majoritar de romani, a fost rupta din trupul Moldovei, in 1774 teritoriul din nordul Moldovei, asa zisa Bucovina, a fost furata de austrieci, in 1812, teritoriul dintre Prut si Nistru a fost in mod ordinar furat de rusi de la Moldova cu sprijinul lui Napoleon Bonaparte si prin complicitatea Turciei, desi nici una dintre aceste tari nu avea vreun drept asupra teritoriului Moldovei. De asemena, prin 1843 Banatul, Timocul si Voivodina au fost colonizate cu sarbi, de asemenea Hust si intregul Maramures de Nord a fost colonizat cu populatii straine. De altfel, aceasta este o politica generala, aplicata atat de germanici cat si de rusi, relativ la teritoriile furate de la romani. Nu s-au multumit cu furtul propriu zis, au colonizat acele teritorii cu populatii straine, i-au deportat si i-au ucis pe romani, distrugand astfel echilibrul etnic. De exemplu, numai de pe teritoriul dintre Prut si Nistru, dupa al doilea razboi mondial, au fost deportati sau ucisi putin peste un milion de romani, iar in Transnistria, crimele au fost strigatoare la cer, dupa 1944. Reamintesc ca Transnistria a fost parte a Romaniei, cu tot cu Odesa, in perioada 1941-1944, iar Romaniei i-a fost foarte usor sa o administreze pentru ca exista acolo un puternic element etnic romanesc. Se implinea atunci visul lui Toma Jalba, taranul roman transnistrean care le adresa celor de la Bucuresti, in 1918, o tragica intrebare,”Fratilor, pe noi cui ne lasati?”. Din pacate, i-au lasat prada hoardelor NKVD-iste ale lui Lenin, care au inceput exterminarea lor sistematica, incepand cu membrii Comandamentului Militar Roman de la Odesa, care se constituise in 1917 pentru a sprijini unirea teritoriului dintre Nistru si Bug cu Romania. Prin urmare, istoria este mult mai complexa decat simulacrul antiromanesc predat la scoala ne-ar putea face sa credem, iar romanii ar trebui sa o cunoasca, sa depuna eforturi continue in acest sens, pentru ca o natiune care nu isi cunoaste trecutul nu are viitor!